Euforia momentului Helsinki incepe sa se risipeasca. Pe 4 februarie a.c se declanseaza examinarea analitica a celor 31 de capitole de negociere, iar pe data de 14 a aceleiasi luni are loc inceperea oficiala a negocierilor de aderare. Cabinetul Isarescu trebuie sa finalizeze strategia de dezvoltare pe termen mediu, document ce conditioneaza intrarea in tara a milioanelor de euro pe care UE le acorda Romaniei sub forma fondurilor structurale. Cifrate in medie la 680 milioane euro anual, disponibile din 2000 pana in 2006, sumele au destinatii precise, ce ar trebui sa se regaseasca, intr-o prima faza, in strategia cu pricina.
Uniunea europeana
pistoneaza Guvernul
Nu la capitolul strategii de dezvoltare sunt romanii corijenti, ci la corelarea acestora cu realitatea economico-sociala si aplicarea lor. An de an, ministerele si-au facut, de unele singure si fara a comunica intre ele, planuri de viitor, niciodata aplicate in practica. Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala a pus, la randul ei, umarul. Departamentul de Integrare Europeana si-a facut si el treaba, concretizata anual sub forma Planului National de Aderare a Romaniei la UE. Se adauga inventarului si contributia unor organisme neguvernamentale, care, la randul lor, au previzionat diferite strategii de dezvoltare. Tone de hartie s-au aglomerat pe mesele celor ce au decizia politica, dar niciodata, nici un guvern nu a indraznit sa sparga buba si sa treaca la treaba, cu riscul major de a zbura din Palatul Victoria sub presiunea miscarilor sociale. Acum este randul premierului Mugur Isarescu sa gireze o asemenea strategie, intr-un an deloc comod: 2,2 miliarde dolari scadente in contul datoriei externe, revendicari sindicale si tentatii electorale maxime.
In toamna anului trecut, Gunther Verheugen, comisar european pentru extinderea UE, facea autoritatilor romane o propunere care, la momentul respectiv, a tulburat apele politice. Este vorba de constituirea unui grup mixt, UE – Fondul Monetar International – Banca Mondiala, care sa elaboreze un program economic pe termen mediu si sa monitorizeze punerea lui in aplicare. Guvernul Vasile a acceptat, abandonand un plan de masuri pe termen scurt (trimestrul IV 1999 – 2000) pentru care nici macar nu apucase sa-si asume resposabilitatea, dar care era deja pus pe hartie. Un prim pas in elaborarea strategiei l-a reprezentat constituirea unui grup la nivel inalt, coordonat de primul ministru, a unui grup operational de lucru si a unui consiliu consultativ. Din primul organism fac parte ministri, din cel de-al doilea experti, iar in componenta consiliului intra reprezentantii sindicatelor, ai societatii civile si ai celorlalte partide politice din opozitie. Desi o hotarare de guvern care sa consfinteasca infiintarea grupului la nivel inalt si sa-i stabileasca clar responsabilitatile nu a aparut, primele semnale ca acesta exista si lucreaza au fost lansate in decembrie. Grupul operational de lucru anunta ca, pana la sfarsitul anului, proiectul strategiei de dezvoltare pe termen mediu va fi prezentat primului ministru, deci se presupune ca ar fi avut avizul grupului la nivel inalt si trecut prin sedinta de guvern. Plecarea lui Radu Vasile din fotoliul de premier si inlocuirea sa cu Mugur Isarescu a estompat zelul declaratiilor pe aceasta tema. Apropierea datei inceperii negocierilor de aderare le-a readus pe tapet. Petre Roman, noul ministru de externe al Romaniei, a anuntat ca data limita pentru finalizarea si oficializarea strategiei 21 martie 2000, iar Mugur Isarescu a plusat, declarand ca isi ia angajamentul, personal, ca documentul sa fie gata la sfarsitul lunii ianuarie.
Costul cresterii economice poate tulbura alegerile
Ce ar trebui sa faca romanii in viitorul nu foarte indepartat este, in linii mari, usor de vazut in parteneriatul de aderare. Ce rezerva cu adevarat viitorul insa, putini stiu. De data aceasta, UE vine cu propuneri concrete, pe care oficialitatile de la Bucuresti pot cel mult sa le adapteze, in nici un caz sa le eludeze. Negociatorul-sef in relatia cu UE, Aurel Ciobanu Dordea, declara ca, in cativa ani, Romania va avea o crestere economica de 6,5%. Pe ce baza se va produce, deocamdata nici o sursa oficiala nu se incumeta sa dezvaluie. Care sunt prioritatile sectoriale, iarasi nu se spune. Surse din cadrul Ministerului Industriei si Comertului afirma totusi ca, spre exemplu, industria grea sau cea miniera nu mai au multi ani in fata. In schimb, industria usoara, in special productia in lohn, are supravietuirea asigurata. Acestea sunt insa franturi nesemnificative dintr-un mozaic pe care Guvernul deja il asambleaza pe tabla de joc furnizata de UE.