Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat raportul lui Frunda, intitulat "Controlul serviciilor de securitate interna in tarile membre ale Consiliului Europei", in data de 23 martie 1999. Documentul poarta numarul 8.301.Dupa ce serviciile secrete sunt considerate drept "necesare pentru societatile democratice pentru a proteja securitatea nationala si ordinea democratica in stat", raportorul isi exprima nelinistea privind faptul ca "aceste servicii sunt insuficient controlate, gradul
Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat raportul lui Frunda, intitulat „Controlul serviciilor de securitate interna in tarile membre ale Consiliului Europei”, in data de 23 martie 1999. Documentul poarta numarul 8.301.
Dupa ce serviciile secrete sunt considerate drept „necesare pentru societatile democratice pentru a proteja securitatea nationala si ordinea democratica in stat”, raportorul isi exprima nelinistea privind faptul ca „aceste servicii sunt insuficient controlate, gradul de risc al abuzurilor contra drepturilor omului fiind ridicat”. In raport se recomanda imperios ca serviciile secrete europene sa nu aiba dreptul sa efectueze anchete judiciare. In capitolul intitulat „Liniile directoare”, referitor la finantarea acestor servicii se mentioneaza extrem de clar: „Statele membre nu au dreptul sa recurga la surse de finantare altele decat cele guvernamentale pentru serviciile de securitate interna, cheltuielile trebuind sa se limiteze exclusiv la bugetul de stat. Bugetul prezentat in parlamente pentru aprobare trebuie sa fie detaliate si explicite”. In raport se mai mentioneaza: „Puterea legislativa trebuie sa controleze strict bugetul acestor servicii si sa le oblige sa prezinte anual un raport detaliat al folosirii resurselor financiare.”
Serviciile secrete versus societatea civila
Ideea ingradirii drepturilor individului este prezenta perpetuu in acest document. Conform Raportului Frunda, cetatenii Europei, in special cei din Est, simt o reticenta fata de serviciile secrete, din cauza amintirilor despre KGB, STASI sau Securitatea romana. Cu toate acestea, sunt remarcate progresele spre democratizarea acestor servicii in tarile central si est-europene. Serviciul Federal de Securitate rus (mostenitorul KGB) este acuzat, in raport, pentru faptul ca poate desfasura anchete judiciare proprii, care pot duce pana la arestarea si detentia potentialului vinovat. Drept exemplu pozitiv este indicata Spania, unde recent, un ex-ministru de interne a fost condamnat pentru un „razboi murdar”, purtat impotriva unor lideri teroristi din Tara Bascilor. „Din punctul de vedere al drepturilor omului, principala problema care se pune astazi este cea a confruntarii inevitabile intre dreptul colectiv de aparare a sigurantei nationale si ordinea democratica” – se mentioneaza in raport. „Securitatea nationala este un concept vag in numeroase tari. Aceasta incertitudine poate fi exploatata de numeroase servicii de securitate, pentru a-si prelungi prerogativele.” Ca exemple negative sunt prezentate Danemarca, Grecia, Irlanda si Rusia (pentru anchete judiciare), Danemarca, Finlanda, Irlanda si Polonia (pentru arestari) si, din nou, Rusia, pentru inchisori si detentii in centrele proprii ale Serviciului Federal de Securitate.
Despre interceptarea convorbirilor telefonice, se afirma ca este necesara doar in cazul in care „se justifica pentru apararea securitatii nationale” si ca aceste proceduri trebuie sa fie extrem de clare din punct de vedere legal. Raportorul se arata ingrijorat de faptul ca, in Europa, mai exista multe cazuri cand serviciile secrete refuza probe in fata instantelor de judecata, motivandu-si gestul prin prerogativele lor vizand siguranta nationala. Este de notat ca in Belgia si Malta sunt interzise prin lege interceptarile telefonice.
In Raportul Frunda este dezbatut si accesul presei la documentele secrete. In acest sens se prezinta o serie de exemple. Pe de o parte, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca este ilegala interzicerea unei publicatii olandeze de stanga, din cauza publicarii unor documente secrete, pe motiv ca acestea erau deja declasificate, putand fi obtinute de cei interesati. Pe de alta parte, intr-o ancheta indreptata impotriva Greciei, aceeasi Curte considera justa sanctionarea unui ofiter care a participat la un studiu secret vizand rachetele teleghidate si care a scris un articol in legatura cu acest subiect.
Din pacate, nu se pomeneste nimic despre mass-media din Romania. Este de notorietate faptul ca multe publicatii romanesti publica de peste noua ani documente secrete provenind ori din arhivele fostei Securitati, ori chiar din cele ale SIE sau SRI. Astfel, nu numai ca se fac unele jocuri politice murdare, dar aceste publicatii isi maresc tirajul, implicit veniturile, influenta, pe spatele unor documente secrete obtinute pe cai oculte.
De asemenea, nu se pomeneste nimic despre scandalurile de presa care au tinut prima pagina a marilor cotidiene, cum ar fi „Iliescu-KGB” sau „Afacerea Terasa Anda”. In privinta transparentei, in raport se precizeaza: „Este, evident, nerealist sa pretinzi ca serviciile secrete isi exercita intotdeauna prerogativele intr-o transparenta totala, dar trebuie sa fie responsabile pentru demersurile lor in cadrul juridic in care opereaza”.
Pentru ziaristii romani nu este un secret transparenta de beton a serviciilor secrete romanesti. In spatele unei secretomanii prost intelese, abia in cazuri rare SRI emite cate un comunicat ambiguu, in limbaj de lemn. Despre filialele onorabilului serviciu, nimic de bine. Din spatele usilor inchise, refuza orice comentariu.
Totusi, transpira spre presa suficiente documente cu caracter mai mult sau mai putin secret. Gurile rele spun ca acestea sunt achizitionate fie pe bani grei, fie contra unei protectii politice mai mult sau mai putin sus-puse.
Prea multe servicii
secrete
In Raportul Frunda se arata ingrijorarea pentru faptul ca in o serie de tari din Est sunt prea multe servicii secrete. Ca exemple sunt date Romania, Rusia, Polonia, Letonia si Moldova. In aceste tari exista cinci sau chiar mai multe servicii secrete. „Proliferarea agentiilor le incurajeaza pe fiecare dintre ele sa-si largeasca activitatea pentru a-si justifica existenta, fapt care conduce la rivalitatea dintre aceste agentii.”
De asemenea, in aceste cazuri, in Raportul Frunda se mentioneaza ca este extrem de dificil ca Legislativul sau Executivul sa poata controla aceste agentii. Gyorgy Frunda recomanda ca statele membre ale Consiliului Europei sa reduca numarul serviciilor secrete la maximum doua. De asemenea, se recomanda ca „serviciile de securitate sa-si desfasoare activitatea intr-un cadru civil si sa fie supuse unui control civil.
Serviciile de securitate interna de tip militar nu reprezinta nici un avantaj din punctul de vedere al democratiei si al drepturilor omului. „In absenta controlului, aceste servicii pot deveni „un stat in stat”, la fel cum exista si riscul sa abuzeze de prerogative, opineaza senatorul Frunda.
SRI SRL
Punctul 27 al raportului este dedicat integral finantarii serviciilor secrete: „Organele legislative pot participa la controlul cotidian al serviciilor de securitate. In multe tari, o conditie minimala pentru care parlamentul sa aprobe bugetul serviciilor de securitate este detalierea acestora. Imperativele unui control operational si bugetar necesita o compatibilitate stricta cu finantarea acestor servicii. Organele legislative pot de asemenea, controla intr-o maniera stricta bugetele serviciilor secrete si le pot obliga la prezentarea unui raport anual, detaliat, privind utilizarea resurselor financiare. Din aceste motive, recomand ca guvernele sa nu accepte alte surse de finantare decat cele guvernamentale.”
Ramane de vazut cum vor reactiona guvernantii romani la aceasta recomandare, dat fiind paradoxul in legislatia din Romania. Se stie ca in tara noastra serviciile secrete pot desfasura activitati comerciale, ale caror dever si scurgere de beneficii sunt practic imposibil de controlat. Intr-o discutie recenta, Gyorgy Frunda mi-a confirmat ca Romania este singurul stat care a aderat la Consiliul Europei, unde serviciile secrete au dreptul sa desfasoare activitati comerciale, greu de verificat. Deci nu este deloc improbabil sa apara peste noapte un butic cu numele SRI SRL sau o crasma de cartier cu numele „La SIE”.
Crima organizata,
bani murdari, coruptie
Raportul Frunda considera justificata participarea serviciilor secrete la lupta impotriva crimei organizate, dat fiind ca structurile de tip mafiot pot aduce grave prejudicii securitatii nationale. Este vorba despre lupta contra coruptiei, spalarii banilor murdari, traficului de arme, de femei sau de copii. r
In multe tari din Est, eficienta acestui procedeu este mult diminuata. „Crima organizata constituie o primejdie reala din punctul de vedere al securitatii nationale; Italia si Rusia se afla pe primul plan, dar pot cita si alte tari ca Ucraina, Romania, Lituania si Letonia”. In legatura cu aceste tari, raportorul exclama: „Ironia acestei situatii rezida in faptul ca in multe dintre aceste tari, agentii serviciilor secrete sunt legati de crima organizata (in special prin coruptie); deci, ei fac parte din problema impotriva careia trebuie sa lupte!” In continuare, se precizeaza: „In lipsa oricarui pericol clar si real impotriva sigurantei nationale, serviciile de securitate interna nu trebuie implicate in lupta impotriva crimei organizate, aceasta misiune revenind politiei”.r
In incheierea raportului, se considera ca „pentru a evita abuzurile, numeroase tari respecta deja recomandarile din document”. Cu toate acestea, senatorul Frunda recomanda ca „liniile directoare din acest document sa fie incadrate intr-un instrument international sau intr-un document-cadru al Consiliului Europei.” Un asemenea document international ar fi obligatoriu pentru statele membre.r
Pana atunci, servicii secrete europene isi duc veacul fie la lumina, fie mai la umbra, mai ales acum, cand s-a dezlantuit furtuna din Balcani si a aparut o noua rivalitate intre Occident si Rusia. Iar metodele neortodoxe din punct de vedere financiar vor putea fi controlate din ce in ce mai greu de reprezentantii societatii civile, in cazul neadoptarii unui consens european in aceasta problema. tr
r
Peter Leb