Acolo unde înainte exista un port, o primărie, străzi şi şcoli a mai rămas doar un ocean imens de noroi şi dărâmături, nimicul absolut şi, sub el, cadavrele vecinilor care nu au mai apucat să fugă, scrie luni cotidianul spaniol El Mundo într-un reportaj din Sendai (nord-est), capitala prefecturii Miyagi, zona zero a cutremurului devastator din 11 martie urmat de un tsunami.
Nu există apă, nici electricitate, un acoperiş sub care să găseşti adăpost sau semne de viaţă în localităţi care până acum patru zile figurau pe toate hărţile. Cutremurul cu magnitudinea de 9 grade şi tsunami-ul care au lovit vinerea trecută coasta estică a Japoniei au transformat zeci de localităţi în mici Hiroshime, locuri care par să fi fost lovite de bombe nucleare. Japonezii sunt chemaţi să-şi regăsească spiritul de atunci care i-a ajutat să reconstruiască ţara. Dar de unde să înceapă de data asta? – se întreabă El Mundo.
Minamisanriku era, până vineri, o destinaţie idilică. Acum, jumătate din cei 17.500 de locuitori ai săi sunt daţi dispăruţi şi este greu să ne imaginăm cum au reuşit să se salveze ceilalţi. Doar trei clădiri au mai rămas în picioare: un spital în care au murit mai mulţi pacienţi din lipsă de asistenţă medicală – personalul medical şi infirmierele au fugit pentru a-şi salva propriile vieţi -, o casă a căsătoriilor şi o casă de locuit izolată în mijlocul unui peisaj dezolant.
Zona a fost transformată într-o imensă groapă de gunoi unde se acumulează maşini bune de dat la fiare vechi, bărci şi case care au fost măturate de tsunami. Mai mulţi rezidenţi au scris S.O.S. pe bucăţi de pânză albă, în curtea în care înainte se afla şcoala. Încearcă să atragă atenţia elicopterelor Chinook care survolează zona, iar piloţii trebuie să aleagă câţiva supravieţuitori şi să spere că mai pot salva alţii în următoarea misiune.
Marea a pătruns trei kilometri în interiorul capitalei prefecturii Miyagi, acum de nerecunoscut, şi a tras după ea construcţii care cu câteva minute înainte erau încă în picioare, făcând faţă impactului cutremurului. Digurile, dintre care unele fuseseră instalate cu decenii bune în urmă, nu au putut să reţină zidul de apă sau să-i atenueze impactul.
Însă nici măcar distrugerea provocată de cel mai mare dezastru natural din istoria ţării nu pare să fi distrus moralul japonezilor. Cei care au pierdut o fiinţă iubită nu se lasă pradă durerii. Nimeni nu-şi dă coate la cozile pentru apă sau mâncare şi nu au loc jafuri chiar dacă în multe centre comerciale se poate pătrunde fără probleme. Ar fi suficient să întindă mâna ca să ia o bucată de pâine, şi totuşi chiar şi cei aflaţi la mare ananghie preferă să aştepte în ordine la cozi, până când le vine rândul. Japonia face faţă dezastrului cu un amestec de resemnare, interiorizare a suferinţei şi demnitate în faţa pierderii.
SURSA: Agerpres