Imaginile cu refacerea unui drum în doar patru zile a făcut valuri în ultimele zile pe internet. Da, imaginile nu sunt din România, ci din Japonia, care în 11 martie s-a confruntat cu cel mai mare cutremur măsurat vreodată în Țara Soarelui Răsare, iar apoi cu un tsunami devastator. Chiar dacă am rămas cu ochii ațintiți atât pe reactoarele de la Fukushima, cât și pe războiul din Libia, nu cred că e absurdă întrebarea când își revine Japonia?
Este vorba, în primul rând, de cea de-a treia putere economică mondială, iar pagubele înregistrate nu sunt de neglijat. Guvernul nipon a anunțat zilele trecute că pagubele directe înregistrate în urma catastrofei din 11 martie se ridică la 6% din PIB și le depășesc pe cele din 1995, de 100 miliarde dolari, ale cutremurului produs în Kobe, considerat cel mai costisitor de până acum. Între 185 și 308 miliarde dolari, aceasta este suma comunicată de autoritățile japoneze, și se referă la pagubele suferite la rețelele de drumuri, locuințe, fabrici și alte elemente de infrastructură, fără să includă pierderile rezultate din oprirea activității economice, mai ales a marilor companii.
Și în al doilea rând, analiștii economici consideră că economia Japoniei va înregistra o scădere de aproximativ 1,4% în trimestrul II, în iulie-septembrie avansul anualizat al PIB va fi de 2,7%, iar în ultimul trimestru este așteptată o creștere modestă de 3,9% față de aceeași perioadă din 2010. Practic, Țara Soarelui Răsare va renaște din propria cenușă, dacă e să ne luăm după estimările analiștilor, chiar dacă anul trecut a pierdut locul secund în economia lumii în detrimentul Chinei. Totuși, în 2010, Japonia a avut o majorare a PIB de 8%, la 5.474 miliarde dolari, mai mare decât creșterea înregistrată de SUA. Ce-i drept, imaginile televizate din ziua cutremurului în care observam cum japonezii au luat cu asalt centrele de voluntariat mă fac să cred că japonezilor nu le va lua o căruță de ani, precum nouă, pentru reconstrucție.
Mobilizarea japonezilor e demnă de invidiat. Noi și acum suntem restanțieri la reconstrucția infrastructurii distruse de inundațiile din 2005-2006, când pagubele au fost estimate la 1,5 miliarde euro. Să nu mai vorbim de cele din 2010, când la Galați, localnicii stăteau pe faleză, cu berea în mână, și priveau la soldații care ridicau digul cu saci de nisip. Astfel, dacă e să ne uităm în ograda noastră, și la cum am percutat doar la inundațiile din ultimii cinci-șase ani, când ne-am confruntat cu fenomenul „flash flood“ (potop instant), în 2007 și 2008, care ne-a prins pe nepregătite, încep să cred că Japonia e precum pasărea Phoenix. Totuși, rămâne riscul centralei de la Fukushima, iar un accident nuclear ar putea să-i facă pe japonezi să rămână fără cenușă în vatră.