Cea mai mare dezamăgire a lui Jean Valvis, omul de afaceri elveţian de origine elenă care și-a dobândit averea din apa Dorna și notorietatea prin răfuieli mediatice cu patronul FC Rapid, e asociată la unicul proiect în care a fost acționar minoritar – clubul de fotbal Rapid București.
” În 2006 am făcut un efort uriaş să transform o asociaţie sportivă într-o industrie sportivă adevărată, cu toate caracteristicile unei corporaţii – departamente, delegare de putere, transparenţă şi audit, marketiung, fonduri financiare, sistem bancar în spate (…) Când acționarul majoritar a constatat că pierde controlul, a dat cu piciorul la găteala cu lapte”, privește retrospectiv proprietarul Valvis Holding, cu afaceri estimate la 25- 26 de milioane de euro în 2012.
De fapt, marea lui dezamăgire nu este că nu a ”rezolvat problema Rapidului, ci că n-am rezolvat Bucureştiul cu o sală închisă şi puteam să fac asta. Cu 5 milioane de euro în 2006, majorarea de capital de care vorbeam la momentul acela, băncile veneau cu alte 25-30 mil. de euro şi făceam un stadion modern de fotbal. Dotam Bucureştiul nu numai cu un super station, cum e acum Arena Națională, dar ideea mea era să-l facem multifuncţional (…) îmbinam fotbalulo cu spectacolul și puneam România pe harta evenimentelor culturale majore europene”, explică Valvis.
În concluzie, ”în afară de dezamăgirea personală pe care o am pentru că n-am putut să-mi realizez un visul frumos şi pentru Rapid, dar şi pentru România culturală, m-am convins că Jean Valvis nu este compatibil cu fenomenul fotbalului românesc”.
”Am fost naiv – continuă Valvis – când am declarat că Rapidul o sa ajungă un Manchester United al Balcanilor”.
Întrebat dacă va dispărea Rapidul din peisajul forbalului romînesc, Valvis s-a limitat să declare că ”totul depinde de înțelepciunea șefilor. George Coposa folosit Rapidul ca pe jucăria lui (…) Nici Naţionalul nu mai există, nici Universitatea Craiova…o echipă vine şi pleacă”.
Jean Valvis mai deţine doar 0,03% din acţiunile lui FC Rapid SA.
Acum, ambiția elvețianului, care la sfârșitul lui 2002, vindea cu aproape 40 de milioane de euro către Coca-Cola compania de ape minerale Dorna, e să transforme Aqua Carpatica, brandul lansat în urmă cu doi ani şi susţinut cu investiții de circa 14 milioane de euro, în „Rolls-Royce-ul apelor minerale“; Valvis a vândut, în aprilie 2008, și LaDorna către Lactalis, pentru 70 – 90 de milioane de euro.
„În 2011, primul an de prezenţă pe piaţă a brandului, vindeam 16 milioane de litri. În 2012, vânzările au crescut la 55 de milioane de litri, plus undeva la 10 milioane de comenzi neonorate“, arată Valvis cum a evoluat cel de-al doilea brand de apă minerală pe care l-a creat. Creşterea spectaculoasă de pe piaţa internă i-a dat curaj să privească și în altă parte: în acest moment, marele său pariu este să vândă apă în ţările Uniunii Europene și în Statele Unite.
Deja Carpathian Springs, îmbuteliatorul Aqua Carpatica, negociază contracte de livrare în străinătate. „Aşteptăm sticla perfectă, care va veni în primele luni ale lui 2013, și probabil înainte de Paşti vom face primele exporturi“, spune omul de afaceri. Apa de lux românească va fi distribuită în hoteluri, restaurante şi cluburi din Europa de Vest și din Statele Unite ale Americi.
Dar planurile de investiţii ale lui Valvis nu se limitează la industria apelor minerale. Are o podgorie la Sâmburești și trei mărci de vin (Chateau Valvis, Domeniile Sâmburești şi Sâmburel de Olt), cu care vrea să se bată în volume cu marii producători – Cotnari, Murfatlar sau Jidvei. Același obiectiv îl are și pentru cele două afaceri din agricultură – bio şi producția de cereale. Și mai sunt două proiecte mari în pregătire, pe energie verde, despre care spune că nu poate da detalii. Încă.