Capital: În anul care vine veți împlini 20 de ani de când lucrați la FMI. Când și în ce state ați avut cele mai mari probleme?
Jeffrey Franks: Cred că toate țările prezintă dificultăți în diferite perioade de timp. În mod sigur și în statele  în care am lucrat și care au avut crize economice foarte adânci. Una dintre ele este România, unde am început să lucrez în 2009. Zece ani mai devreme, în 1999, am fost în Ecuador, în America de Sud, care se afla aproape de incapacitate de plată din cauza datoriilor externe și era într-o criză economică foarte severă. A fost o situație foarte provocatoare, de asemenea.

Capital: Mulți oameni cred că Jeffrey Franks este adevăratul prim-ministru al României, pentru că toate măsurile guvernamentale au fost luate numai după discuțiile cu echipa FMI. Cum priviți acest lucru?
J.F.: Cred că este total lipsit de adevăr. Este o mare exagerare. Noi suntem consilieri. Am venit și am dat Guvernului cele mai bune sfaturi. În momentul de față, suntem în cele mai bune relații cu el. În cele mai multe dintre cazuri, măsurile adoptate și cuprinse în scrisorile de intenție au venit în urma inițiativei Guvernului de a rezolva problemele. Am încercat să-l ajutăm oferindu-i parametrii în care trebuie să se ducă deficitul bugetar, iar Guvernul a hotărât ce anume trebuie să facă pentru a ajunge acolo și cum anume trebuie să-și ajusteze politicile la realitatea românească. Nu este adevărat că a fost o abordare unilaterală și că noi suntem cei care au hotărât direcțiile economice. Totul a fost în mâna autorităților și a guvernului din România.

Capital: În ultima perioadă, multe state europene au apelat la un sprijin financiar din partea Chinei. Chiar și la noi, fostul ministru de finanțe, Sebastian Vlădescu, spunea că era bine ca România să se împrumute de la chinezi. Cum vedeți acest lucru? Ce părere aveți despre împrumuturile de la China?
J.F.: Nu am o viziune particulară despre China. Cred că în momentul în care o țară se află în criză, ea caută sprijin acolo unde chiar îl poate găsi, iar unul dintre avantajele pe care le ai atunci când ai organizații internaționale, precum Banca Mondială, FMI sau UE, este acela că acestea sunt desemnate în mod special să te ajute în aceste circumstanțe. De obicei, ajutorul pe care îl poate oferi FMI este mai ieftin. Nu sunt pro sau contra finanțării din partea Chinei, însă consider că finanțarea din partea unor organizații internaționale în perioade dificile este un mecanism care a fost demonstrat că funcționează.

Capital: Ați vizitat multe țări de-a lungul carierei dumneavoastră. Care dintre ele v-a plăcut cel mai mult și unde v-ar fi plăcut să rămâneți?
J.F.: Este o întrebare dificilă pentru că în majoritatea statelor în care am lucrat mi-ar plăcea să locuiesc, pentru că mi-a plăcut fiecare dintre ele în parte. Am lucrat în opt sau nouă țări și chiar am locuit în unele dintre ele. Chiar și România ar fi un loc în care mi-ar plăcea să rămân.

Capital: Ați cumpăra o locuință în țara noastră?
J.F.: Aș cumpăra o casă în România pentru că drumul de la Washington la București este unul foarte lung.

Capital: În cei doi ani de când lucrați în România ați vizitat destul de multe locuri aici. Ce anume vă place cel mai mult la noi?
J.F.: Există câteva lucruri pe care le admir la această țară. În primul rând, fizic, este o țară deosebit de frumoasă, cu munți fabuloși și păduri, iar eu sunt un mare iubitor al zonei de munte, aveți Marea Neagră care este, de asemenea, deosebit de frumoasă. Apoi, pe lângă acestea, mai sunt Delta Dunării și alte zone.
În al doilea rând, îmi place istoria. România este o țară cu o istorie bogată. Sunt foarte multe muzee, castele, ruine și o mulțime de lucruri interesante pe care le poți vedea în România.
Și nu în ultimul rând, oamenii. Îmi place foarte mult să lucrez cu românii.  

Capital:În general, opinia oamenilor obișnuiți este aceea că FMI îngenunchează statele și populația prin îndatorare. Ce părere aveți despre această viziune?
J.F.: În mod evident, în calitatea mea de oficial al FMI, nu pot fi de acord cu o asemenea viziune, dar îi înțeleg pe oamenii care gândesc așa. Însă lucrurile trebuie privite altfel. Nu FMI este cel care subjugă oamenii prin datorii, ci politicile dezechilibrate pe care guvernele statelor le adop­tă îngenunchează oamenii prin datorii. Este ca și cum o casă ia foc, iar pompierul vine să stingă focul, iar oamenii dau vina pe el pentru incendiu. Rolul FMI nu este acela de a aprinde focul. Jobul nostru  este de a stinge incendiul. Dacă ne aflăm într-o țară care este  în criză, acest lucru se întâmplă pentru că altcineva a declanșat-o, nu noi, așa că putem fi acuzați poate doar că găsim soluții greșite la o problemă dată. Aceasta ar putea fi o acuzație dreaptă. Însă nu ar fi corect să spui că Fondul Monetar este cel care declanșează o criză, pentru că, de obicei, nu suntem implicați în politicile economice ale unui stat până când o criză s-a încheiat.

Capital: Pentru un stat este mai ușor să ia decizii pe considerentul că „FMI ne-a recomandat“ sau „FMI a spus să facem așa“ pentru că astfel se poate declina responsabilitatea.
J.F.: Acesta este un rol pe care FMI îl poate juca. Sunt perioade în care o țară știe ce politici trebuie adoptate, însă cunoaște de asemenea și că aceste politici sunt foarte dure. Este mai ușor dacă există o parte din exterior, care nu este implicată în procesul politic și vine și spune: „Uite, asta chiar trebuie făcut“. Chiar și în statele unde nu împrumutăm bani oferim sfaturi. Am lucrat în state unde nu exista niciun împrumut, însă mergeam și le dădeam cele mai bune sfaturi.  

Capital: Care este cartea dumneavoastră preferată?
J.F.: Sunt un mare fan al lui Fiodor Dostoievski, iar romanul meu favorit este „Frații Karamazov“. Am locuit în Ucraina timp de tre ani și am studiat limba rusă în toți acești trei ani. La începutul perioadei, i-am spus profesorului meu de limba rusă că targetul meu este acela de a citi Dostoievski în originalul rusesc, însă trebuie să mărturisesc că am eșuat pentru că nu este așa ușor. În ceea ce privește limba engleză, îmi place Shakespeare. Îmi place aproape absolut tot ce a scris.

Scurt CV

  • Și-a început activitatea la FMI, în 1993, ca economist, în cadrul Direcției pentru Probleme Fiscale
  • A fost reprezentant al FMI în Ecuador, Argentina și Ucraina
  • În decembrie 2008, a fost numit șef de misiune pentru România
  • Deține titlul de doctor în economie la Harvard University
  • Este licențiat în științe economice la Washington State University
  • Are titlul de master în științe economice de la Oxford University și încă un titlu de master în afaceri publice de la Princeton University.

FINAL DE MISIUNE Eficiența companiilor de stat, absorbția fondurilor europene și reforma sistemului sanitar sunt prioritățile de pe agenda Guvernului

Vestea bună este că autoritățile române au îndeplinit, până acum, toate criteriile de performanță im­puse de instituțiile financiare inter­naționale, iar vestea proastă – că trebuie să rezolve în câteva luni probleme care trenează de ani buni.

Astfel, Guvernul este constrâns să elaboreze și să aplice o strategie de „însă­nătoșire“ a sistemului sanitar, să elimine arieratele din economie și să rezolve problema companiilor de stat care acumulează datorii prin angajarea managementului privat sau chiar prin închiderea unora dintre ele. Totodată, devine din ce în ce mai grav gradul redus de absorbție a fondurilor europene, iar FMI și Comisia Europeană așteaptă soluții concrete în acest sens. Aceasta este tema pentru acasă pe care trebuie să o rezolvăm până la următoarea venire a finanțatorilor externi, în luna octombrie.

Reducerea CAS, la latitudinea Guvernului

Promisiunea de la începutul acestui an de diminuare a contribuțiilor sociale se tot amână. Jeffrey Franks, șeful delegației FMI, a spus că, în cadrul anvelopei bugetare, este la latitudinea Guvernului cum vrea să aloce resursele. „În 2012, pe măsură ce bugetul este elaborat, se vor lua decizii cu privire unde vor fi direcţionaţi aceşti bani – reducerea CAS, mărirea salariilor, creşterea investiţiilor de capital“, a precizat oficialul FMI.

Iar gândurile guvernanților la vestea că economia românească își revine nu s-au îndreptat spre tăierea CAS, ci către majorarea salariilor bugetarilor. Asta cu toate că Franks a declarat că „ar fi neînţelept să facem promisiuni pentru creşterea salariilor în acest moment“. Potrivit acestuia, o creştere salarială poate avea loc cu condiția reducerii numărului de angajaţi în sectorul public.