Acum câteva zile, s-a lansat cu mare tam-tam şi lume bună, Planul Naţional de Investiţii şi Relansare Economică, care îşi propune modernizarea şi dezvoltarea României printr-un program mamut de investiţii de circa 100 mld euro, asta cel puţin pe hârtie, care din păcate suportă multe.
Nu îmi propun în acest material nici să mă gândesc de unde vor veni banii, nici dacă vor veni, mă gândesc doar dacă avem o strategie privind modul de utilizare al acestora, iar în acest material mă refer la partea privind agricultura.
Dar în primul rând, să trecem în revistă ce şi-a propus Guvernul privitor la agricultură, prin acest mare program de modernizare a societăţii româneşti, cel puţin la nivel declarativ şi redăm o parte din programul legat de investiţiile mult prea reduse preconizate în agricultură – ,, Investiții în reabilitarea a 138 amenajări de irigații, ce deservesc o suprafață de aprox. 2.4 milioane ha. Valoarea lucrărilor de investiții în infrastructura de irigații: 3.4 miliarde euro.
Pentru agricultură s-au alocat circa 5,5 miliarde euro, reunind activităţile evocate anterior privind reabilitarea irigaţiilor şi plus continuarea canalului Siret Bărăgan şi amenajări de desecare şi drenaj, toate aceste cheltuieli reprezentând un procent de circa 5%, care pe ansamblul programului, este ,,deranjant de mic’’ pentru o ţară cu pretenţii ,,hambar’’ al Europei şi arătând din punctul meu de vedere, ori lipsa unei poziţii politice importante a domnului Oros, în activul de partid şi care îl face pe domnia sa să fie departe de deciziile politice de importanţă, care doar pentru necunoscători se iau în Guvern, ori Ministerului Agriculturii nu a reuşit ansamblarea unei propuneri de program de investiţii inovativ şi care să convingă decidenţii politici asupra necesităţii acestuia.
Din păcate, în partea din program privind agricultura, nu s-a reţinut decât termenul de irigaţii şi asezonat pe alocuri cu termeni gen desecare şi drenaj, cuvinte care reflectă prea puţin din acest domeniu, nereprezentând nici măcar un sector din cadrul agriculturii, cum ar fi putut fi menţionate culturi de câmp, zootehnie, legumicultură, pomicultură, viticultură şi multe altele, termeni pe care echipa ministerială ar fi trebuit să îi introducă OBLIGATORIU în acest program, dacă ar fi avut un orizont strategic pregătit sau poate o poziţie politică importantă.
În altă ordine de idei este un pic jenant, faptul că propunerea de program privitoare la infrastructura agricolă de irigaţii (fiindcă altceva nu s-a propus) este în fapt doar o creştere a costurilor la programul aprobat în 2016 şi intitulat atunci ,,Programul National de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigatii’’, plan care a fost şi legiferat la aceea dată şi care să vedem pe scurt ce conţinea – ,,Se va reabilita obiective din o suprafaţă de 2.006.941 ha, din 86 amenajări de irigaţii viabile care includ următoarele obiective ……Valoarea totală a programului este de 1,015 miliarde euro.’’
Adică pe scurt, actuala propunere prevede în fapt o creştere din pix pe hârtie a unei suprafeţe de 0,4 milioane ha reabilitate şi o creştere a costului total cu circa 2,25 mld euro, de la 1,015 miliarde euro cât prevede programul încă în vigoare din punct de vedere legal, la 3,4 miliarde euro în noua propunere prezentată.
Ce poate justifica această creştere de costuri cu peste 300% pentru cam aceeaşi suprafaţă reabilitată, în condiţiile în care până mai ieri se lansau salve de acuzaţii legate de costurile ridicate şi calitatea îndoielnică a lucrărilor ? Era prea ieftin devizul vechiului program de investiţii, sau noile soluţii constructive vor fi de nivel inovativ şi vor duce la o durată de exploatare milenară, astfel încât poate şi civilizaţiile extraterestre de după noi vor folosi acest sistem ?
Nu ştiu şi nici nu am găsit explicaţii la acest aspect, deoarece ministerul nu a prezentat nici un punct de vedere care să justifice aceste propuneri, pentru un sistem de irigaţii care şi aşa a generat controverse atât tehnice prin pomparea apei din Dunăre la deal, cât şi economic prin costurile ridicate de reabilitare dar şi de exploatare.
Din punct de vedere politic este de menţionat că la data adoptării primului Program Naţional de Reabilitare a Infrastructurii de Irigaţii, acesta a fost adoptat în 2015 cu semnăturile domnului Ponta ca prim ministru la acel moment şi a domnului Constantin în calitate de ministru al agriculturii, iar apoi implementarea s-a realizat prin HG 793/2016 sub semnătura domnului Cioloş în calitate de prim ministru şi cu domnul Irimescu la Ministerul Agriculturii.
Deci un program unde s-au întâlnit la aceea dată şi oameni de stânga dar şi de dreapta, asta dacă chiar putem spune că mai există ideologii de acest tip în politica noastră dâmboviţeană unde ,,sângele politic’’ îşi schimbă culoarea în funcţie de sondajele electorale.
Din păcate şi în 2015 la adoptarea vechiului program, cât şi acum, cei care au formulat şi mai ales au aprobat propunerile, cred că nici măcar nu au citit materialul făcut de specialişti din Ministerul Agriculturii şi care printre altele prevedea şi următoarele concluzii – ,,În prezent, România dispune de o suprafaţă amenajată pentru irigat de cca 3.1 milioane ha. Din această suprafaţă, 1,5 mil. ha o reprezintă suprafaţa viabilă şi marginal viabilă, din care suprafaţa viabilă este în prezent de cca. 823.000 ha.
Obiectivul general al Programului vizează reabilitarea infrastructurii principale de irigații care va conduce la creșterea suprafeţei funcţionale din suprafața viabilă şi marginal viabilă economic pentru irigaţii la 70% în anul 2020 şi 90% la orizont 2030, și constă în reabilitarea infrastructurii principale de irigaţii din 86 de amenajări viabile aparţinând domeniului public al statului, în suprafaţă de aproximativ 1,8 mil. ha, până la sfârșitul anului 2020. (Programul National de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigatii- 2016)’’.
Astfel se poate observa că suprafaţa maximă care se apreciază că poate fi reabilitată economic, este de maxim 1,8 milioane ha, nicidecum cum s-a prevăzut în vechiul program o suprafaţă de 2 milioane ha sau suprafaţa din actuala propunere care este de 2,4 milioane ha.
Acum este drept, ce mai înseamnă că se adaugă în plus 200 sau 600 mii ha, dacă doar aşa se aşează cifrele din punctul de vedere al imaginii electorale? O precizare importantă este faptul că în ambele programme, că este cel vechi sau din propunerea nouă liberală, se face referire precisă doar la activităţi de reabilitare, fără să se ia în calcul eventualitatea unor noi investiţii de irigaţii.
Deci este foarte posibil, că dorind să se achite rapid de obligaţia de a participa cu ceva la acest program, Ministerul Agriculturii a propus un obiectiv pe care îl înţelege toată lumea, dar care se rezumă din păcate la o copiere şi multiplicare cu 300% a costurilor de la vechiul program privitor la irigaţii, adică doar ceva din pix, fără nici o analiză serioasă şi justificabilă, adică o propunere reşapată.
Oare atât se înţelege în Ministerul Agriculturii că ar fi nevoia de dezvoltare a agriculturii româneşti ? Chiar să nu reuşim să gândim programe de dezvoltare strategică pentru acest sector, care este pe zi ce trece mai şubred, iar importurile de produse alimentare cresc în ritm galopant ?
Din păcate afară de prezentări bombastice, de acuzaţii unele fondate sau nu la adresa moştenirii politice, dar mult prea des invocate, fără acţiuni concrete de aşezare a agriculturii pe baze solide şi cu o situaţie de secetă şi criză gestionată incoerent şi cu multe bâlbe, este greu să te aştepţi la rezultate serioase şi personal am rezerve că lucrurile vor evolua în bine. Nu cred că poate fi admisibil ca dintr-un program de 100 miliarde, propunerile de investiţii aferente agriculturii să fie de circa 5,5 mld.
Parafrazând o replică dintr-un film românesc antologic, se pune întrebarea ,,ce vă recomandă pentru această post ? Puţin, foarte puţin !’’
Concluzia, una tristă dar adevărată având în vedere că ne referim la un domeniu unde la nivel de decidenţi politici, toţi se pricep, dar mai nimeni nu dovedeşte competenţă managerială, iar agricultura va rămâne şi pe viitor o Cenusăreasă a economiei româneşti. Dar sper în continuare să mă înşel.