Pe site-ul Ministerului Finanțelor a apărut – în stadiul de primă citire – proiectul de buget pe 2012 al României. Demn de menționat este faptul că această formulă este elaborată cu „binecuvântarea“ lui Jeffrey Franks, ceea ce ne îndreptățește să credem că schimbări majore până la prezentarea proiectului în Parlament nu sunt de așteptat. Plecând de la acest document, Capital a încercat să pună față în față așteptările mediului de afaceri cu cele ale Guvernului.
Concluzia exercițiului de imaginație este ca în bancurile cu evrei: avem o veste bună și una proastă. Vestea bună este că Guvernul se cam apropie în estimări de mediul privat, deci sunt șanse mari ca bugetul construit de eternul și stimabilul domn Gherghina de la Finanțe să fie realist. (Spre deosebire de cel pentru 2009, când era prevăzută o creștere a consumului, motiv pentru care am pus pariu pe o sticlă de șampanie cu Ionuț Popescu că așa ceva nu o să se întâmple. Am câștigat și îi mulțumesc pe această cale fostului ministru de finanțe pentru că a onorat pariul.)
Vestea proastă este că previziunile oamenilor de afaceri se intersectează cu cele ale proiectului din guvern exact în crucea celor două axe din orice grafic simplu: în punctul zero! În timp ce mediul de afaceri mizează pe stagnare în cel mai bun caz, Guvernul menține prospectul unei creșteri economice de până în 2%, dar în condițiile unui deficit bugetar extrem de redus (până în 2,3%) și ale unei creșteri a exporturilor de bunuri și servicii de 7,8%. Pentru a da doar câteva exemple despre faptul că premisele pe care a fost fundamentat proiectul de buget sunt ca atracțiile dintr-un local de striptease: par la îndemână, dar sunt greu de atins și costă mult.
Cele mai importante chestiuni ale anului care vine nu sunt însă cifrele din tabelul domnului Gherghina. Atitudinea celor aflați la putere într-un an electoral este lucrul de care trebuie să ne temem cel mai mult. Dacă obiceiul pomenilor electorale va supraviețui și pe timpul crizei euro, mă tem că țara noastră are riscuri mari să ajungă la cifre roșii pe linie. De aceea, semnalul de cumpătare lansat de Guvern prin actualul proiect de buget este extrem de îmbucurător. Din păcate, creșterea nu se face doar cu tăieri de costuri, ci din proiecte de dezvoltare bine gândite și implementate. Un deficit bugetar prea mic riscă să gâtuie economia care abia a tras un pic de aer în piept, în timp ce unul prea mare ne-ar scoate definitiv din atenția investitorilor. Iar eventualele evenimente nedorite în sistemul bancar european nu vor putea fi compensate cu alte tăieri de salarii, ci doar cu exporturi către parteneri comerciali cu care nu avem încă relații economice de anvergură. (Aș numi aici drept exemplu Turcia și Rusia, țări cu putere mare de cumpărare, dar cu schimburi comerciale în dezavantajul nostru evident.)
Astea sunt muncile pe care le va avea de făcut în 2012 Boc&Co. Dacă va reuși, sunt sigur că economiștii români de peste 100 de ani vor vorbi în cărțile lor și despre un anumit jurist de la Cluj, probabil la capitolul despre abordarea holistică în economie!