Majoritatea sunt cititori de buna credinta, care cred ca presa este un fel de institutie suprema care detine adevarul absolut. Daca a scris la gazeta, atunci musai trebuie sa fie si adevarat. Dovada sta si nivelul ridicat de incredere a populatiei in presa, fata de alte institutii, publice sau private. Nu este prea greu de inteles pentru nimeni ca onestitatea este fundamentala pentru oricare om de presa: el creeaza sute de articole care definesc, interpreteaza si recompun realitatea pentru fiecare dintre sutele de mii de cititori.
Atunci cand o publicatie, indiferent care este ea, foloseste in articole aceasta putere pentru santaj, manipulare sau interesele personale ale proprietarilor sau angajatilor, astfel de articole sunt un dezastru pentru intreaga presa. Este destul de greu de inteles pentru orice cititor normal de ce, dintr-o data, companii respectate care simbolizeaza tot ceea ce inseamna cultura occidentala, sunt atacate si acuzate public de tot felul de faradelegi, fara a fi macar intrebate daca si de ce au gresit. Mai ales atunci cand articolele razlete se transforma in campanii si ataca, pe rand, multinationala dupa multinationala. Sunt toti investitorii straini hoti si speculanti? Nu, iar explicatia sta in alta parte.
Parte din ea a aparut saptamana trecuta: oricare ziar traieste din publicitate. Cand recesiunea mondiala reduce bugetele, primele taiate de pe lista sunt publicatiile cu audiente mici, care pierd principala sursa de venit. Nimic nu este nou: de ani de zile, presa din Romania se intrece in reduceri acordate clientilor la publicitate, ofera spatii gratuite sau tipareste reclame fara sa informeze cititorul ca are de-a face cu un mesaj platit. Atacurile de acum nu sunt decat ultima arma in razboiul pentru banii marilor firme: santaj fatis.
O alta parte a explicatiei sta in felul in care companiile multinationale au tratat piata presei. Mult timp, razboiul pentru bani le-a convenit: au obtinut reduceri incredibile de tarife, spatii gratuite si toate celelalte mici atentii din partea ziarelor. Au luat obiceiul de a trimite, cateodata, cadouri ziaristilor atunci cand aparea cate o stire sau un articol favorabil. Pe scurt, au tolerat sau chiar au participat la acest joc desfasurat in presa, sub ochii cititorului care considera ca ziarele detin adevarul absolut.
Acum, cand banii pentru publicitate s-au imputinat, sunt atacate pe fata. Normal ar fi fost sa reactioneze: exista institutia dreptului la replica, justitia, care poate decide daca este sau nu cazul sa sanctioneze astfel de articole.
Marilor companii le este, insa, teama sa reactioneze in vreun fel. Ar putea declansa o campanie de presa indreptata impotriva lor; daca marile firme se tem de ceva, atunci acel ceva este patarea numelui. Prefera sa taca, sperand ca nu va urma vreun alt articol defaimator si ca numarul clientilor lor care au citit a fost nesemnificativ. Sau, mai rau, platesc pretul cerut pentru a fi lasate in pace si fac jocul sa mearga inainte.
Astfel de articole, tolerate de sefii de firme care se tem sa reactioneze la un atac dur, dar trimit drepturi la replica daca le-a fost gresita o litera in nume, nu fac decat sa distruga credibilitatea presei si a jurnalistilor din Romania. Iar cand acest mod de a regla afacerile se transforma intr-un lucru normal, intreaga industrie de presa se afla in pericol.
