Mai jos, o conferință despre jocuri, așa cum nu ați mai văzut sau auzit vreodată. Clipul video are pe site-ul TED, peste 1,6 milioane de afișări.
Când proiectanta de jocuri Jane McGonigal s-a văzut pusă la pat de o severă comoţie care i-a provocat şi o tentativă de sinucidere, a avut o facinantă idee despre cum să se facă bine. A săpat printre cercetările ştiinţifice şi a creat un joc de vindecare, numit SuperBetter. În această convorbire emoţionantă, McGonigal explică cum poate un joc să stimuleze rezilienţa -"şi promite să adauge 7.5 minute la viaţa ta".
"A început acum doi ani de zile, când m-am lovit la cap şi am făcut o comoţie. Comoţia nu s-a vindecat în mod corespunzător, aşa că, 30 de zile mai târziu, am rămas cu simptome precum dureri continue de cap, greaţă, ameţeală, pierdere de memorie, stare de confuzie. Doctorul meu mi-a spus că, pentru a mă vindeca, trebuia să mă odihnesc. Astfel, a trebuit să evit orice mi-ar fi putut declanşa simptomele. Pentru mine aceasta a însemnat fără citit, fără scris, fără jocuri video, fără muncă sau email, fără alergat, fără alcool, fără cafeină. Cu alte cuvinte – şi cred că întelegeţi unde bat – nici un motiv de a trăi.
<iframe src="https://embed.ted.com/talks/lang/ro/jane_mcgonigal_the_game_that_can_give_you_10_extra_years_of_life.html" width="640" height="360" frameborder="0" scrolling="no" webkitAllowFullScreen mozallowfullscreen allowFullScreen></iframe>
Desigur, era menit să fie amuzant, dar cu toată seriozitatea, ideea de sinucidere este chiar comună printre oamenii cu leziuni traumatice ale creierului. Acest lucru se întâmplă unei persoane din trei, şi mi s-a întâmplat şi mie. Creierul meu a început să-mi spună, Jane, îţi doreşti să mori. A spus, nu o să te faci niciodată bine. A spus, durerea nu va înceta niciodată.
Şi aceste voci au devenit atât de persistente şi atât de persuasive încât am început să mă tem în mod legitim pentru viaţa mea, atunci a fost momentul în care mi-am spus, după 34 de zile "şi nu o să uit niciodată acest moment" am spus, fie o să mă omor fie o să fac din asta un joc.
Acum, de ce un joc? Ştiam din cercetarea psihologiei jocurilor de mai mult de o decadă că atunci când ne jucăm un joc "şi asta găsiţi în literatura de specialitate" atacăm provocările dificile cu mai multă creativitate, mai multă determinare, mai mult optimism, şi suntem mai dispuşi să apelăm la alţii pentru ajutor. Iar eu doream să aduc aceste trăsături de jucător în provocarea mea din viaţa reală, aşa că am creat un joc de recuperare pe roluri".
