Cei mai cunoscuti „troieni” sunt: Back Orifice, Netbus, Masters Paradise, Sockets de Troie, Happy 99, Promail, Troyan, Remote Acces. „Troienii” se bazeaza, in general, pe acelasi principiu si au cam aceleasi functii: stergerea fisierelor, „ascultarea” tastaturii (receptionarea a tot ce se tasteaza), capturarea parolelor salvate de sistem, pornirea oricarui program existent in computer sau copierea si executarea unor programe distructive, citirea si modificarea oricarui fisier si inca multe alte neplaceri. Unii dintre ei se pot reproduce ca si virusii, atasand copie fiecarui e-mail trimis. Multe din jocurile „sparte” care se gasesc pe CD-urile pirat, foarte cautate la noi pentru pretul lor mic, pot contine in codul lor anumite instructiuni ce instaleaza pe computer programe denumite generic „troieni”, din cauza asemanarii dintre modul lor de functionare si calul troian al vechii Elade.
Jocurile sunt principala cale de a „primi” acesti troieni, dar nu singura. Ei pot, de asemenea, infecta sistemele prin orice gen de arhiva cu autoextragere, daca au fost introdusi in codul sau. Cei mai multi utilizatori de Internet folosesc o metoda de comunicare in timp real, cum sunt mlRC, Pow Wow, ICQ si altele. Aproape toate au incorporata facilitatea de a trimite „interlocutorului” fisiere. Aceste fisiere sunt atat jocuri, cat si poze sau documente. Pentru ca transferul sa se faca repede, fisierele sunt arhivate si autoextractibile, cu scopul de a nu da prea multa bataie de cap la decomprimare; aceste fisiere comprimate, devenite programe in sine (.exe), sunt chiar locul in care se pot ascunde cel mai usor „troienii”. Exista chiar programe speciale care ascund troianul intr-un fisier arhiva, ceea ce face accesibila oricui crearea unui fisier care sa contina si troianul! Adica, putem primi de la oricine, cu care „discutam” pe Internet, intentionat sau nu, acesti troieni greu depistabili chiar si de catre antivirusi cu functii extinse pentru cautarea lor.
Se disting aici cazurile de spionaj, sustragerea de informatii de la concurenta si alte furturi de informatii secrete. Multi angajati pot sa infecteze calculatoarele de la birou, ele devenind astfel vulnerabile la atacurile celor interesati. Pierderile pot fi imense, foarte greu de estimat. La fel de periculoasa poate fi si instalarea acestor troieni de catre angajatii pe cale de a pleca din societate sau de catre fostii angajati, in scopul de a se razbuna sau doar pentru amuzament. E usor de imaginat ce se poate intampla in cazul cand cineva vrea sa caute, sa stearga sau sa citeasca fisiere sau e-mail-uri confidentiale, sa vada ce programe avem deschise si ce pagini de WEB vizitam, ca si cum ar avea un fel de telecomanda a calculatorului.Daca computerul nu este si nici nu va fi conectat la Internet, acesti troieni nu pot face nimic rau. Ei nu sunt virusi, in acceptiunea curenta. Sunt extrem de periculosi doar pentru cei care au acces la Internet, pe zi ce trece tot mai multi.

Cezar Trante