Administrația Biden ar trebui să folosească, și nu să evite, cerințele Congresului de a impune sancțiuni în cazul Nord Stream. Făcând astfel față testelor la care este supusă noua administrație de către Moscova și Berlin, arată o analiză a NationalIneterest.
Există deja unele fricțiuni între Congres și administrația Biden pe tema Nord Stream 2, conducta de gaz natural care ar dubla gazul exportat din Rusia direct în Germania.
Conform legilor adoptate de Congres în ultimii trei ani, administrația SUA va sancționa entitățile care sunt implicate în finalizarea conductei. Sancțiunikle se vor aplica începînd de la nave angajate în construcția conductei până la entități care oferă sprijin mai larg, cum ar fi asigurarea și serviciile de instalare a conductei.
După ce a fost adoptată această legislație, compania contractoare Allseas cu baza în Elveția s-a retras din proiect și construcția s-a oprit. După alegerile prezidențiale din noiembrie, din SUA, construcția a început din nou. Și, până în prezent, administrația nu a mișcat niciun deget pentru a sancționa alte companii sau entități implicate.
Chiar dacă mai mulți membri ai Congresului l-au avertizat pe secretarul de Stat Anthony Blinken că autoritatea maritimă daneză a listat de fapt alte nave rusești care lucrează cu o navă sancționată anterior.
Administrația spune că nu a acționat încă pentru că dorește să analizeze de la „a” la „z” toată problema înainte de a sancționa pe cineva.
Dar, în condițiile în care conducta se apropie de finalizare, Kremlinul pare să testeze dacă criticile candidatului Biden asupra conductei se vor dovedi acum, când e președinte, doar retorică.
Biden și Departamentul de Stat sunt oarecum între ciocan și nicovală, având în vedere dorința SUA de a reînnoi relațiile transatlantice. Iar Germania fiind văzută drept cheia refacerii relațiilor. Doar că guvernul Merkel este hotărât să meargă mai departe cu proiectul.
Iar sancțiunile împotriva companiilor care participă la Nord Stream 2 sunt văzute de unii membri ai administrației drept un obstacol în calea acestei agende mai ample.
Ceea ce lipsește din acest calcul este că nu doar Moscova, ci și Berlinul îl testează pe Joe Biden. Cancelarul german este hotărât să acorde prioritate intereselor Berlinului în fața unei agende mai ample în care i se cere să sprijine o abordare transatlantică mai dură față de Moscova și de Beijing.
Dar în Germania nu există un consens universal de susținere a Nord Stream 2. Nici măcar toți politicienii din partidul lui Merkel, CDU, nu o fac, contestând proiectul cu Rusia.
În schimb, social-democrații, al căror fost lider de partid și ex-cancelar, Gerhard Schroeder, este președintele consiliului de administrație Nord Stream 2, par să sprijine pe deplin proiectul.
Nici în Europa nu există un consens. În mai multe rânduri, Parlamentul UE a votat împotriva finalizării conductei. UE însăși nu și-a modificat strategia formală în domeniul energiei, care, printre altele, are ca obiectiv diversificarea aprovizionării cu energie, și nu creșterea dependenței de un furnizor dominant precum Gazprom.
Deși conducta este este gata în proporție de 95%, va avea de nevoie de un certificat de la o companie independentă care să ateste că materialele și construcția sa respectă standardele de siguranță ale UE înainte de a putea intra în funcțiune.
Administrația Biden ar trebui să clarifice faptul că și compania care face certificarea riscă să fie sancționată.