În timpul campaniei prezidențiale, democrații vorbeau despre cât de plictisitoare va fi o administrație Biden, în comparație cu show-ul non-stop, condimentat cu haos, de sub președintele Trump.

Biden a surprins pe toată lumea

Și că, dacă Donald Trump devenise obositor cu postările zilnice pe Twitter, analizând, comentând și denunțând orice 24 de ore din 24, sub președinția lui Biden, viața va reveni la normal. Iar viața publică a națiunii americane se va stabili și se va vindeca cu o revenire minimă a unității.

Nici vorbă de așa ceva. Într-adevăr, Biden a făcut un pas înapoi, în comparație cu Trump, dar chiar și în comparație cu Barack Obama și cu George W. Bush. Biden pur și simplu nu spune și nu face prea multe în public.

El se mulțumește, în schimb, să permită angajaților și democraților din Congres să preia conducerea în transmiterea mesajului administrației. Rezultatul e că, uneori, parcă nici nu am avea președinte.

Războaiele virtuale au continuat în SUA

Iar națiunea nu s-a liniștit. Dimpotrivă, războaiele virtuale din ultimii patru ani au continuat. Diferența este că președintele joacă un rol minor în ele. Nu este neapărat un lucru rău. Dar nici nu este deosebit de încurajator. Într-adevăr, indică schimbări culturale și politice mai profunde care stabilesc contextul președinției.

Dincolo de dorința de a face altfel decât Trump, există argumente puternice în favoarea președintelui care joacă un rol minuscul în politica SUA. Tratarea președintelui ca pe un monarh nu e ceva sănătos pentru o democrație, așa că orice îi reduce rolul este benefic. Un președinte în mare parte invizibil nu poate alimenta isteria războiului.

Poate că cel mai bun mod pentru ca un președinte să se ridice deasupra zgomotului bătăliei politice este ca el să intervină mai rar în disputele politice și să rămână mai tăcut.

Trump a fost un partizan tribal până la capăt, tratându-i pe cei care nu l-au votat aproape ca pe cetățeni de clasa a doua. Ca pe niște dușmani personali și dușmani ai susținătorilor săi și ai viziunii lor asupra SUA și asupra istoriei țării. Trump a reușit să stea în epicentrul vieții naționale, mai mult decât a stat orice alt președinte.

Biden a avut dreptate să dorească să inverseze acest lucru. Este adevărat că un președinte absent evită polarizarea țării, dar nici nu o poate uni. În schimb, acum America are un vid în centrul vieții publice, umplut cu mai mult zgomot decât oricând.