Joe Biden vrea să reconstruiască tabloul geopolitic al erei unipolare. Biden l-a numit pe Putin „criminal”, iar Antony Blinken s-a deplasat în Alaska pentru a arăta cu degetul către înalții oficiali chinezi și pentru a reaminti că regulile jocului sunt dictate de America și a dat fuga la Bruxelles pentru a-i asigura pe aliații europeni de angajamentul deplin al SUA față de NATO.

În câteva zile, noua administrație a oferit indicii cu privire la dimensiunea sintagmei „America is back”.

Joe Biden vrea să reconstruiască tabloul geopolitic al erei unipolare. Europa, chemată să se alăture

„Îl considerați pe Putin un criminal?” Luat prin surprindere de întrebarea ziaristului, Biden nu a avut scăpare.

După o scurtă ezitare, el a răspuns „I do!” (Da!) şi a adăugat că liderul rus „va plăti un preț” pentru crimele sale. Insulta nu putea fi mai directă.

Kremlinul s-a înroșit de indignare. Putin a sugerat, în toiul unei furtuni diplomatice între Moscova și Washington, că Biden se vede în oglindă și i-a sugerat să se uite la crimele americane – de la practicile de sclavie la genocidul împotriva populației indigene americane sau la bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki.

Liderul rus l-a provocat pe Biden la o dezbatere și a spus că singurul lucru la care trebuie să răspundă este să-i ureze „multă sănătate”.

Noul șef al Casei Albe confirma astfel promisiunea, de atâtea ori repetată, de „mână de fier” faţă de Moscova. Biden a spus că acest „preț” va fi cunoscut în curând, dar experții pariază pe un nou pachet de sancțiuni cu efecte posibil devastatoare asupra economiei rusești.

Declaraţiile lui Biden și așteptarea de noi sancțiuni au avut ca efect imediat o scădere a cursului de schimb al rublei față de dolar și un climat de nervozitate pe piețele financiare rusești.

Deocamdată, Casa Albă a cerut companiilor implicate în construcția gazoductului Nord Stream 2 să-și înceteze imediat participarea la proiect, altfel vor fi supuse sancțiunilor.

Joe Biden a repetat faptul că gazoductul, destinat creșterii livrării de gaze rusești către Germania, era o „idee proastă” atât pentru Europa, cât și pentru Statele Unite, un plan rusesc de „împărțire a Europei și de slăbire a securității energetice europene”.

Atac direct la Beijing

Trei zile mai târziu, pe 19 martie, secretarul de stat Antony Blinken și consilierul naţional pentru securitate, Jake Sullivan, s-au deplasat în Alaska pentru a se întâlni cu o delegație chineză din care făceau parte înalți oficiali ai Partidului Comunist și ministrul de externe, Wang Yi.

Era vorba despre prima întâlnire la nivel înalt între cele două țări din era Biden.

Beijingul avea mari așteptări legate de întâlnire, considerând-o un prim pas către refacerea relațiilor dintre cele două țări, privind o destindere după anii de tensiune din timpul mandatului lui Donald Trump, iar purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Beijing, Zhao Lijian, a vorbit despre un „dialog strategic la nivel înalt” și despre o „normalizare” salutară a relațiilor dintre cele două țări.

Antony Blinken a venit în mod clar cu alte idei. Fără prea multe politeţuri, secretarul de stat american a arătat cu degetul către Beijing și a acuzat China că „amenință ordinea bazată pe reguli care mențin stabilitatea internațională”, în special în situații precum cele referitoare la Hong Kong, Taiwan și Xinjiang.

Oficialii militari americani avertizează, de asemenea, asupra amenințării unui conflict militar cu Taiwanul, pe care Beijingul îl consideră o provincie rebelă și care a reprezentat de multă vreme un punct critic în relațiile dintre Statele Unite și China.

Aliații asiatici

Blinken, care încheiase cu câteva zile mai devreme un turneu asiatic, din care au făcut parte Tokyo și Seulul, a declarat că s-a întors cu angajamente înnoite de o „viziune comună” asupra unei regiuni indo-pacifice „libere și deschise”, acuzând în același timp China că folosește „constrângere și agresiunea” pentru a-şi atinge obiectivele.

Japonia și Statele Unite au avertizat, într-o declarație comună, că nu vor tolera „comportamentul destabilizator” al Chinei.

Acestea și-au exprimat obiecțiile față de revendicările „ilegale” referitoare la apele și la insulele din mările din sudul Chinei, unde Beijingul a ocupat unilateral teritorii revendicate de Vietnam, Filipine, Taiwan și de alte țări vecine.

Washingtonul dorește astfel să semnaleze în mod clar Beijingului că are capacitatea de a mobiliza aliații din zonă pentru a se opune ambițiilor chineze, și anume prin intermediul grupului Quad (Quadrilateral Security Dialogue), o alianță care reunește Statele Unite, Japonia, India și Australia – se vorbește despre o viitoare aderare a Coreei de Sud -, fără o dimensiune militară directă, dar cu o componentă puternică de securitate.

NATO „is back”

Odată transmis mesajul către Beijing, Blinken s-a întâlnit între timp la Bruxelles cu șefii diplomației aliaţilor, reiterând „angajamentul deplin al Americii față de NATO, inclusiv faţă de articolul 5” – mecanismul de apărare comună – și a dat asigurări că noua administrație americană intenționează să-și consolideze angajamentul față de alianțe și de aliații Statelor Unite.

Într-un gest „simpatic”, Blinken a omis apelul, repetat în mod ritualic de administrațiile succesive și cu o vehemență deosebită de Donald Trump ca aliații să-şi majoreze cheltuielile militare la 2% din venitul național.

În acest „angajament” reînnoit, Blinken a insistat asupra faptului că deciziile vor fi colective, dar a indicat câteva note destinate agendei aliaților atlantici în viitorul apropiat.

În ceea ce privește Rusia, Biden transmisese deja mesajul. Antony Blinken a cerut o poziție fermă și împărtăşită din partea aliaților, pentru a se asigura că Rusia va fi trasă la răspundere pentru „acțiunile sale ostile și nesăbuite”.

De asemenea, a condamnat, în numele NATO, „destabilizarea” țărilor vecine și eforturile Kremlinului de a influența alegerile și sprijinirea atacurilor cibernetice.

El a amintit în acest sens că „drept răspuns la acțiunile rusești, Alianța Atlantică a depus cel mai mare efort în apărarea colectivă a generației noastre”, aluzie la dispozitivul militar al Alianței de-a lungul graniţelor Rusiei.

Secretarul de stat al SUA a denunțat, de asemenea, „comportamentul coercitiv” al Chinei și a dat asigurări că „este exclus să permitem comportamentului Beijingului să ne amenințe securitatea și prosperitatea colectivă” și a acuzat China că intenționează/încearcă „să submineze regulile sistemului internațional și valorile pe care le împărtășim noi și aliații noștri”.

În același timp, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat într-un interviu acordat Deutsche Welle că rivalitatea cu China oferă „o şansă unică de a deschide un nou capitol în relația dintre Statele Unite și Europa” – într-o aluzie aparentă la problema Alianței Atlantice de a identifica un „dușman” mobilizator, o nouă rațiune de a fi după dispariția adversarului sovietic.

Puterea economică a Chinei

În ceea ce privește China, Antony Blinken le-a spus aliaților că nu îi va forța să ia decizii „noi sau ei”, o aluzie aparentă la aspecte dilematice ale problemei pentru aliații europeni cu angajamente economice serioase față de chinezi, dar a lansat un apel clar la „acțiunea comună” a aliaților împotriva „comportamentului agresiv” al Beijingului.

Mesajul nu a rămas nerecepţionat. Europa s-a alăturat Regatului Unit, Statelor Unite și Canadei pentru a impune sancțiuni Chinei pentru presupuse încălcări ale drepturilor omului în regiunea Xinjiang.

Aceste inițiative ale diplomației americane par să ofere indicii importante cu privire la unele principii fundamentale ale politicii externe a administrației Biden. Mesajul fundamental transmis de Blinken la reuniunea din Alaska este acela că SUA nu recunosc China drept partener pe scena internațională și că relațiile se vor desfăşura în conformitate cu regulile hotărâte de către Washington.

O politică existentă de multă vreme. A fost exact linia urmată faţă de Rusia după ce Vladimir Putin a venit la putere în fața ambiției de a vedea Rusia recunoscută ca membru cu drepturi depline pe scena internațională, scrie DIÁRIO DE NOTÍCIAS din Portugalia.

De multă vreme, din anii 1990, documentația strategică americană insistă asupra faptului că unul dintre marile obiective ale politicii americane în lume a fost acela de a împiedica cu orice preț apariția unui peer concurent – adică a unei puteri – adversare sau aliate – capabil să se măsoare cu America de la egal la egal.

Pe scurt, noua administrație americană pare să pregătească condițiile pentru o revenire la „marele consens” din era Clinton, în care Washingtonul a obținut acordul aliaților pentru obiectivele strategice americane.

Rămâne de văzut dacă va fi posibilă reconstituirea tabloului geopolitic al „erei unipolare”. Problema Chinei pune dileme delicate în faţa Europei. Și dacă aliații europeni au arătat o disciplină ireproșabilă față de Rusia, problema provoacă și diviziuni între europeni.