Johnson a provocat mai multe daune unității britanice decât 30 de ani de bombe ale IRA. Scriitorul Gavin Esler este într-o poziție privilegiată pentru a analiza criza constituțională. A crescut în Scoția, are o familie în Irlanda de Nord, socrii în Republica Irlanda și și-a petrecut cea mai mare parte a vieții profesionale (când nu a fost corespondent străin) între Anglia și Țara Galilor.
Scoțian, când este vorba despre despre fotbal sau rugbi; britanic, când au loc olimpiadele; și european, până la punctul de a candida pentru partidul pro-UE Change UK la ultimele alegeri europene pe care Regatul Unit le-a organizat în 2019 ca membru al blocului comunitar.
Reporter: Brexitul a lăsat provincia Irlanda de Nord mai aliniată ca niciodată cu Republica Irlanda și, prin urmare, mai separată ca niciodată de restul Regatului Unit.
Liderii naționalişti scoțieni conduc în toate sondajele înainte de alegerile din Parlamentul din Edinburgh din mai, cu promisiunea unui nou referendum de secesiune. Iar în Țara Galilor sprijinul pentru independență este deja peste 33%.
Totuşi, considerați că ceea ce pune cu adevărat în pericol uniunea Regatului Unit este naționalismul englez.
Gavin Esler: Regatul Unit a supraviețuit într-o formă sau alta din 1603, reinventându-se în fiecare secol aproximativ.
A supraviețuit naționalismului scoțian, galez și irlandez. Dar naționalismul englez poate să nu supraviețuiască, dacă lucrurile nu se schimbă acum. Cred că este un naționalism diferit. Naționalismul englez a fost întotdeauna britanic.
„Împăratul” britanic Cecil Rhodes a spus: „Întrebați orice om ce naționalitate ar prefera să aibă și el va răspunde că vrea să fie englez”. Rhodes a fost un împărat britanic, dar termenul pe care l-a folosit a fost „englez”. Modul în care se exprimă naționalismul în Anglia este diferit.
Fără a merge mai departe, un jurnalist, un tip cunoscut despre care nu voi spune cine este, a schimbat titlul cărții mele de trei ori. „Când se va sfârşi Anglia [în loc de Marea Britanie]”. De trei ori a numit-o așa. Și i-am spus: „tocmai de aceea am scris cartea”.
Diferența dintre naționalismul englez, galez, scoțian sau irlandez
Reporter: Prin ce se deosebeşte naţionalismul englez de cel galez, scoţian sau irlandez?
Gavin Esler: Problema este că englezii tind să creadă că naționalismul este un fel de suferință pe care o au alți oameni, dar nu ei.
Chiar și George Orwell, în faimosul său eseu despre naționalism din anii 1940, sugerează că irlandezii au naționaliști, scoțienii au naționaliști, dar implicația este că englezii nu au, ci doar au evoluat. Și acesta este cuvântul pe care negociatorul Brexit, David Frost, l-a folosit într-un discurs despre părăsirea UE.
El a spus că instituțiile engleze tocmai „au evoluat”. Naționalismul englez nu recunoaște că este naționalist. În timp ce în Scoția aveți, de exemplu, Partidul Naționalist Scoțian (SNP), în Anglia aveți o formațiune al cărei nume complet este Partidul Conservator și Unionist, dar nu pare că acum apără tocmai uniunea.
Johnson a provocat mai multe daune unității britanice decât 30 de ani de bombe ale IRA
Reporter: Credeți că Partidul Conservator, în special sub conducerea lui Boris Johnson, pune în pericol unitatea Regatului Unit?
Gavin Esler: Absolut. A acordat prioritate Brexitului în loc să se ocupe de uniunea țării. Trebuie doar să vezi ce s-a întâmplat cu Irlanda de Nord. Sub Thatcher, Irlanda de Nord se spunea că era la fel de britanică ca Finchley (circumscripția Doamnei de Fier din Londra).
Dar unioniștii din Irlanda de Nord se simt acum complet trădați și abandonați de Boris Johnson. Pentru ei, situația în care a rămas provincia britanică după Brexit nu este doar un motiv de îngrijorare, ci și de tristețe.
În acest sens, cred că Johnson a provocat mai multe daune uniunii Regatului Unit decât IRA, care a ucis oameni mai bine de 30 de ani. Asta îți spun oamenii când ești acolo.
Așa cum se prezintă lucrurile, sunt mulți care se întreabă ce rost are să rămână parte a Regatului Unit când, în realitate, sunt mai aliniați ca niciodată cu Republica Irlanda, o țară în care venitul pe cap de locuitor este chiar mai mare decât în propria Anglie. Lucrurile se schimbă în Irlanda de Nord.
Despre schimbările din Scoția
Reporter: Ceea ce pare iminent sunt schimbările din Scoția. Alegerile pentru Parlamentul din Edinburgh au loc în luna mai. Pentru prima dată, sondajele arată un sprijin continuu pentru secesiune.
Ministrul șef scoțian Nicola Sturgeon asigură că, dacă va câștiga alegerile (așa cum indică totul), va avea mandatul de a organiza un nou referendum de independență.
Însă, pe partea sa, Boris Johnson spune că are mandatul de a-l nega, pentru că așa a specificat-o manifestul cu care a câștigat alegerile generale din 2019. Cine va opri această ciocnire de trenuri?
Gavin Esler: Scoția se află acum într-un scenariu foarte diferit de cel din 2014 (când un referendum a fost organizat prin consens cu guvernul central, unde „Nu” independenței s-a impus cu 55,3% din voturi ). Scoțienilor li s-a spus atunci că, dacă părăsesc Marea Britanie, vor părăsi UE și le va fi greu să reintre în bloc.
Dar cu Brexit acum este exact opusul. Scoția se află acum în afara UE, când în consultarea din 2016 marea majoritate a scoțienilor au susținut să rămână în bloc. Dacă SNP câștigă alegerile din mai și Johnson continuă să refuze organizarea unui referendum, vor fi probleme.
Premierul poate refuza să aibă un plebiscit obligatoriu din punct de vedere juridic. Dar să nu uităm cum a fost încadrat inițial referendumul Brexit. A fost pur consultativ.
Partidele Westminster au decis „a posteriori” că rezultatul este obligatoriu, chiar dacă nimeni nu știa exact în ce va consta Brexitul. Naționaliștii scoțieni, pe de altă parte, au definit cum ar fi o Scoție independentă. Ei vorbesc despre asta de zeci de ani și mai concret în ultimii ani.
Referendum fără acordul Guvernului
Reporter: Credeți că ar fi potrivit ca SNP să organizeze un referendum chiar și fără acordul guvernului central, urmând astfel exemplul catalanilor separatişti?
Gavin Esler: S-ar putea întâmpla, dar cred că este puțin probabil. Exemplul catalan nu a funcționat bine. Bănuiesc că, dacă scoțienilor li se refuză un referendum, SNP poate folosi pur și simplu asta ca o plângere autentică pentru a genera mai mult sprijin pentru ca un referendum să fie posibil și în cele din urmă chiar inevitabil.
Dacă Johnson continuă să refuze, el are doar două opțiuni: să găsească pe cineva care creează încredere și poate apăra uniunea, cineva care poate face ceea ce Ruth Davison (liderul popular al conservatorilor scoțieni care a demisionat din cauza dezacordurilor cu premierul privind Brexit) sau să acorde Scoției mai multe puteri, astfel încât să poată, de exemplu, colecta impozite.
Dar ceea ce pare mai probabil este că SNP va câștiga alegerile și va spune că Johnson nu are mandatul de a-i elimina din UE împotriva voinței lor. Lucrurile vor deveni interesante. Nu văd nimic inevitabil, dar astăzi nici nu văd cine îi poate opri pe separatiștii scoțieni.
Poate că ar putea fi vorba de Labour, deși în Scoția se spune că există mai mulți panda în grădina zoologică din Edinburgh decât laburişti reprezentând Scoția în Westminster.
Soluția este modelul federal
Reporter: În mijlocul acestei crize, propuneți un model federal ca soluție. Pe scurt, dezlănțuiți uniunea pentru a o salva.
Gavin Esler: Marea întrebare este dacă cineva vrea să reinventeze Marea Britanie pentru următorii 100 de ani, deoarece ceea ce avem acum este ca o căsătorie proastă. Niciuna dintre părți nu vrea să treacă prin durerea despărțirii.
Dar niciuna dintre părți nu este fericită să fie împreună. Întrebarea este în ce măsură faptul că nu dorim să simțim durere va fi suficient pentru a ne menține împreună. Și asta se schimbă deja la oameni.
În acest sens, cred că modelul federal poate fi văzut ca o forță care le permite instituțiilor să reacționeze la nivel local. Întrebarea pentru viitor este dacă acest impuls de devoluția a puterilor poate fi mai coerent prin păstrarea ideii unui Regat Unit, cu reguli clare scrise.
Johnson a provocat mai multe daune unității britanice decât 30 de ani de bombe ale IRA. Lipsa unei Constituții scrise
Reporter: Când spuneţi reguli scrise clare, va referiţi la o Constituție scrisă? Marea Britanie nu o are ca atare acum și a susținut întotdeauna că acest lucru îi conferă mai multă flexibilitate.
Gavin Esler: Nu este nimic perfect. Dar cred că, dacă se angajează un model federal, ar fi indicat să existe o structură în scris, să se clarifice cine este responsabil pentru ce. În Regatul Unit, în vremuri de criză, se apelează întotdeauna la „Good chaps”, oameni precum miniștri sau oficiali care vor ajunge să găsească o soluție.
Când Boris Johnson a fost internat la terapie intensivă pentru Covid, nimeni nu știa exact ce se poate întâmpla, cine era responsabil de țară. Constituțiile scrise nu sunt un panaceu, dar având o structură scrisă creează încredere.
Reporter: Să revenim la modelul federal. Într-un fel, el există deja în Marea Britanie. Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au propriile lor parlamente. Nu există religie de stat.
Scoția are propriul său sistem și chiar un sistem juridic complet diferit. Și competenţele educației sau sănătății au fost deja derivate. Odată cu pandemia, s-a văzut perfect cum fiecare dintre națiuni a gestionat criza într-un fel prin impunerea propriilor restricții.
Gavin Esler: Ceea ce avem acum este un model federal secret, un federalism zombie. Dar nimeni nu vorbește despre asta, nimeni nu vrea să facă față dezbaterii despre cine este cu adevărat responsabil pentru a face asta sau aia. Și, în cele din urmă, totul depinde de Westminster.
Acum facem lucruri urmând tradițiile și este bine când lucrurile funcționează, dar nu este cazul. De aceea cred că ceea ce trebuie făcut este să formalizăm situația. Și asta nu înseamnă doar acordarea mai multor puteri Scoției sau Țării Galilor, mă refer și la consiliile locale din Anglia, unde acum cu pandemia, de exemplu, s-a văzut că mulți primari, în special din nord, au vrut să facă lucrurile diferit de ce spunea Johnson.
Federalismul ar aborda senzaţia de deficit democratic perceput în toate regiunile Marii Britanii, ar putea fi modelul „autonomiei pentru toți” susținut de Joseph Chamberlain la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Pentru a revitaliza această idee, pe lângă returnarea mai multor puteri Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord, ar trebui analizată relația dintre regiunile Angliei și Westminster.
Despre dezbatere
Reporter: Cine este dispus să facă față dezbaterii? Care este atmosfera din Westminster?
Gavin Esler: Liderul opoziției laburiste, Keir Starmer, a sugerat crearea unei comisii constituționale care să decidă viitorul țării. Însă scoțienii nu prea au încredere, deoarece comisia creată după referendumul de independență din 2014 a fost practic inutilă.
Pe de altă parte, există conservatori precum George Osborne (fostul ministru al Trezoreriei alături de David Cameron) care spun că trebuie neapărat să se facă ceva. Cred că, dacă nu se realizează o revitalizare autentică, atunci separarea Angliei de Scoția și, eventual, a Irlandei de Nord, ar duce la o criză politică în toată regula. Sfârșitul Regatului Unit ar fi mult mai complicat, mai costisitor și chiar mai amar decât Brexitul.
Imaginați-vă crearea unei frontiere vamale UE-Anglia, undeva între Carlisle și Dumfries, sau forțarea flotei submarine Trident să găsească o nouă casă departe de actuala bază navală din Faslane, Scoția. Țara Galilor ar putea rămâne legată de Anglia, dar Țara Galilor nu este ea însăși un regat, așa că și numele Regatului Unit nu prea ar mai avea sens.
Mai important, nu există niciun motiv pentru care Anglia sau Anglia și Țara Galilor ar trebui să păstreze automat statutul de membru permanent în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. Nimic nu poate fi luat ca tare.
Locuitorii acestor insule trebuie să decidă dacă ceea ce numim Regatul Unit merită salvat, oferind unei vechi soluții politice o a doua, a treia sau chiar a patra șansă.
Dacă da, trebuie să ne întrebăm dacă poate fi remodelat în secolul XXI, deoarece s-a reformat la fiecare 100 de ani de la înființare. Autonomia pentru toate națiunile nu va fi ușoară. Dar aceasta este probabil ultima șansă de a salva uniunea, arată publicația El Confidencial.
