Romania”, lansat acum trei ani. Adevarul e ca parteneriatul dintre Microsoft si Guvern mai lasa putine sanse producatorilor romani de software. O alternativa ar fi fost achizitionarea unor produse „open-source”, cum ar fi sistemul de operare Linux.
Din ce in ce mai multe guverne straine opteaza pentru soft „open-source”, care se poate modifica dupa placul utilizatorului. Teoretic, asta inseamna o mai buna securitate, avand in vedere ca un hacker nu are de unde sa stie exact ce are de infruntat, si utilizatorul nu mai este la cheremul unei singure companii atunci cand este nevoie de peticirea unei „gauri” de securitate.
Si totusi, securitatea oferita de un software personalizat este cu dus si intors. Unui hacker ii este greu sa identifice o bresa de securitate. La fel si programatorului creator. E de ajuns sa fie descoperita o singura vulnerabilitate pentru a putea fi folosita mult timp fara ca utilizatorul sa realizeze acest lucru. Aici are avantaj Microsoft, dat fiind faptul ca peste 90% din calculatoarele lumii folosesc Windows. Este greu sa existe o vulnerabilitate care sa nu fie descoperita repede. Buba companiei lui Bill Gates este ca nu se chinuie (sau, mai degraba, nu vrea sa o faca) prea mult sa repare „gaurile” si astfel ramai vulnerabil pana se hotarasc sa scota un patch.
Sa presupunem ca am fi optat pentru un proiect „open-source” si am fi reusit sa gasim si sa organizam o armata de programatori care sa se ocupe de mentenanta sistemului. O mare problema este cum sa il inveti pe utilizatorul obsnuit sa foloseaca noile programe: omului nu trebuie decat sa-i stergi „iconitele” de pe desktop pentru a-l deruta complet. Imaginati-va ce se intampla daca se schimba tot mediul de lucru!
Poate cea mai arzatoare intrebare este ce se intampla in caz de dezastru. Adica atunci cand se prabuseste intreg sistemul unei mari institutii. Cine trebuie tras la raspundere si de unde se recupereaza pierderile? O posibila solutie: dati in judecata compania producatoare. Cred ca Microsoft nici nu ar simti o despagubire de cateva milioane de dolari, in timp ce pentru producatorii romani de soft, plata unei asemenea sume ar fi sinonima cu falimentul.
Cert este ca in Romania, numai daca o companie suficient de puternica din punct de vedere financiar si al imaginii ar veni cu o solutie comerciala, ne-am putea gandi la solutii alternative Windows-ului. Pana atunci, din pacate, trebuie sa recunosc ca suntem legati de maini si de picioare si ca o sa mai treaca ceva timp pana la disparitia monopolului Microsoft de pe piata.
radu.tataru@capital.ro