Dacă întrebi un copil de trei ani ce vrea să se facă mai târziu, ai surpriza să afli că-şi doreşte să fie „vedetă“. Şi, pe scenele româneşti, chiar au apărut astfel de vedete! Impresarii le ajută să crească pentru a câştiga, şi unii şi alţii, glorie şi bani.
Impresari au existat şi înainte, şi după 1990. Munca este aceeaşi, doar că acum a început să fie reglementată. Înainte de 1989, nu se vorbea oficial despre impresari, pentru că nu se punea problema reprezentării artiştilor decât în străinătate. De afacere se ocupa, în exclusivitate, Agenţia Română de Impresariat Artistic (ARIA). După ‘90 însă, sub denumirea de impresar sau manager artistic, au apărut mulţi oameni care se ocupau, de fapt, cu traficul de persoane peste hotare, sub acoperirea unor contracte pentru dansatoare. „De-abia în 2002 s-a pus ordine în sistemul legislativ, explică directorul adjunct Constantin Popoiu de la Centrul de Centrul de Pregătire Profesională în Cultură (CPPC). Prin demersurile făcute de specialiştii noştri, profesia de impresar artistic a fost inclusă în Codul Ocupaţiilor din România şi s-a creat Registrul naţional al impresarilor artistici.“
Astfel, practicarea meseriei fără un atestat acordat de Comisia de atestare şi avizare în domeniul impresariatului artistic a devenit contravenţie, numai că nimeni nu ştie să fi existat astfel de incidente. „Jumătate din piaţă este alcătuită din impresari neautorizaţi“, estimează Constantin Popoiu. Din această cauză, la sfârşitul lunii trecute, guvernul a emis o hotărâre care permite Comisiei de atestare şi avizare să verifice piaţa. CPPC speră să facă ordine, în sfârşit, în haosul care s-a instalat după 1990. După primele reglementări din 2002, la avizarea în Comisie a venit un adevărat val de persoane care impresariau dansatoare pentru străinătate. Treptat, afacerea a intrat în declin. După trei ani de la avizare, foarte mulţi impresari nu s-au mai prezentat să-şi reînnoiască atestatele. Locul lor a fost luat de impresarii care se ocupă de artiştii vocali şi instrumentişti. Mai puţin de cei care impresariază actori sau balerini.
Impresarii au pe mână destinul artiştilor
Aurel Mitran, impresarul formaţiei Holograf, consideră că piaţa românească este încă într-un stadiu primitiv de dezvoltare. „Pentru a te ocupa în mod profesionist de destinul unui artist, trebuie să lucrezi cu firme specializate, cum este în afară. Cu o agenţie de PR, cu un agent de booking, cu o casă de producţie. Impresarul discută contractele cu toţi aceştia. El este pălăria, dar şi paratrăsnetul!“ Aurel Mitran spune că, în acest moment, în România este mai mult „show“ decât „biz“. Datorită înmulţirii numărului vedetelor de muzică, în special, au apărut şi puzderia de impresari. Legal funcţionează doar cei aproximativ 600 de impresari atestaţi de Comisie şi afişaţi în Registrul naţional. Doar vreo 30 contează însă ca jucători importanţi pe piaţa show-bizului. Majoritatea îşi desfăşoară activitatea în Bucureşti.
Niki Constantinescu, directorul companiei de impresariat Music Management, consideră că România are nevoie de îmbunătăţirea cadrului legislativ. „Ar trebui făcute legi pentru fiecare domeniu în parte. Pentru impresarii din muzică, pentru cei din domeniul artistic, pentru balet, dans modern etc. Cadrul actual de reglementare este încă primitiv. Mai avem mult de învăţat din afară.“ Deocamdată, majoritatea impresarilor îşi împart piaţa internă. Scoaterea artiştilor pe scenele din străinătate reprezintă o raritate, iar câştigurile se situează mult sub nivelul celor din ţară.
«Piaţa impresariatului artistic este pe jumătate „gri“. Este încurajată de dezinteresul televiziunilor şi al organizatorilor de spectacole, care încheie contracte cu impresarii fără să ţină cont de prevederile legii.»
Constantin Popoiu, director adjunct formare profesională, CPPC
Conditii pentru a deveni impresar
• Pentru ca o persoană fizică să poată desfăşura activităţi de impresariat artistic trebuie să fi absolvit un curs de pregătire.
• În vederea obţinerii atestatului de impresar artistic, persoana fizică trebuie să depună un dosar cu actele prevăzute de lege la secretarul Comisiei de atestare şi avizare în domeniul impresariatului artistic. În cel mult zece zile, Comisia stabileşte data examinării solicitantului.
• Membrii Comisiei verifică cunoştinţele de legislaţie ale solicitantului în domeniile dreptului de autor şi drepturilor conexe, dreptului civil si dreptului comercial.
• În termen de cinci zile de la data examinării, Comisia comunică solicitantului decizia de eliberare a atestatului de impresar artistic sau de respingere a cererii, după caz.
• Impresarii artistici, persoane fizice sau juridice, au obligaţia să solicite reavizarea atestatelor de impresar artistic, respectiv a avizelor de impresariat artistic, o dată la trei ani. În caz contrar, acestea încetează să producă efecte juridice în momentul împlinirii termenului.
Profil de cariera
Impresarul artistic este specialistul care, în baza unei înţelegeri scrise cu un artist interpret sau executant, acţionează în numele şi pe seama acestuia pentru identificarea posibilităţilor de execuţie sau de interpretare a unor opere literare sau artistice. Impresarul lucrează de regulă pe cont propriu sau în cadrul unei agenţii de impresariat, unde, prin specificul profesiei, desfăşoară o activitate cu grad ridicat de independenţă, fiind subordonat direct directorului general.
Principalele activitati desfasurate
• prospectează piaţa artistică pentru identificarea potenţialilor beneficiari-producători, editori, organizatori de spectacole etc. şi stabilirea necesităţilor acestora.
• identifică şi selecţionează artiştii care corespund criteriilor de promovare, astfel încât oferta de prestaţii artistice să răspundă cerinţelor pieţei.
• încheie contracte de reprezentare cu diverşi artişti, în condiţii de exclusivitate sau ne-exclusivitate.
• elaborează şi susţine ofertele de prestaţie artistică în faţa clienţilor, poartă discuţii de specialitate şi negociază atât clauzele standard ale contractelor dintre artişti şi beneficiari, cât şi modul specific de lucru al artiştilor.
• finanţează în unele situaţii pregătirea unor artişti pe care-i reprezintă, stabilind priorităţile şi resursele necesare în acest scop, şi promovează artiştii în cauză.
• acordă asistenţă de specialitate artiştilor în relaţia directă cu beneficiarii pentru încheierea contractelor de prestaţie artistică, mediază dialogul dintre părţi şi, atunci când este cazul, propune soluţii de rezolvare a unor eventuale disensiuni.
• monitorizează derularea contractelor de prestaţie artistică aflate în curs de desfăşurare, urmărind respectarea obligaţiilor reciproce de către părţi.
Venituri
Impresarul artistic negociază onorariul direct cu persoana pe care o reprezintă. De regulă, onorariul său reprezintă 10-30% din valoarea contractului încheiat. Dacă persoana pe care o reprezintă se află la început de carieră, onorariul poate fi, în primul an, chiar 70% din contract.
Media câstigurilor lunare:
• nivel începător: 500 euro
• nivel avansat: 1.000 euro
• profesionist: 10.000 euro şi peste.
Aurel Mitran: «În România, 90% din spectacole sunt gratuite»
Aurel Mitran este impresarul formaţiei Holograf. În decursul anilor, a reprezentat interesele unor nume celebre în muzica românească: Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş, formaţia Compact etc. El aseamănă relaţia cu artiştii cu o veritabilă căsnicie. Este „căsătorit“ cu lumea artiştilor de 32 de ani.
Capital: Cum aţi ajuns impresar artistic?
Aurel Mitran: Am vrut să fac o carieră în teatru. Când am venit din armată, tocmai apăruse legea recuperării forţei active de producţie, pe 1 noiembrie 1976. A fost cât pe ce să mă prindă miliţia într-o razie prin Cişmigiu. M-am nimerit pe acolo chiar în momentul în care mă duceam să mă angajez la Teatrul Naţional. Am rupt-o la fugă şi m-am refugiat la Teatrul Constantin Tănase, ca-n biserică. Portarul m-a întrebat ce caut acolo şi, când i-am spus că vreau să mă angajez; m-a trimis la personal. Acolo m-au întrebat ce ştiu să fac şi, pentru prima dată în viaţă, am răspuns impertinent: „Nu ştiu să fac nimic. Daţi-mi să rup bilete, orice…“ Doamna de la personal m-a repartizat la organizarea de spectacole, pentru că acolo se rupeau biletele, spunându-mi că, dacă rezist două săptămâni, mă angajează. În perioada de probă, a trebuit să „vând“ Sala Palatului ca să fiu angajat.
Capital: Aşa aţi ajuns să impresariaţi diferiţi artişti?
Aurel Mitran: Da. Lucram la stat şi în particular mă ocupam de impresarierea lui Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş, Holograf, Compact şi organizam concerte de rock şi folk pe la Teatrul Ion Creangă, dar nu numai. Mi-aduc aminte că, în 1980, am fost în deplasare prin ţară timp de opt luni. În Transilvania eram salutat peste tot, dar pe scara blocului în care locuiam nu mă cunoştea niciun vecin.
Capital: Aţi revenit de curând pe piaţa impresariatului artistic. Ce v-a determinat să renunţaţi, temporar, la profesie?
Aurel Mitran: După ‘90-’93, piaţa n-a mai funcţionat după nicio lege firească. Spectatorul român a devenit unul „fiţos“. Au apărut spectacole confort doi şi spectatori confort doi.
Capital: Vorbiţi de manelişti?
Aurel Mitran: Manelele sunt de confort trei. Publicul şi-a pierdut discernământul din cauza mass-media, care a întreţinut şi întreţine în continuare o stare de superficialitate. De aceea, m-am retras de pe piaţă la un moment dat. Am revenit doar de vreo zece luni în lumea impresarilor.
Capital: Să înţeleg că piaţa impresariatului artistic a început să se aşeze?
Aurel Mitran: Nu există o piaţă în România. Se poate vorbi de o piaţă numai în clipa în care artistul are o cotă. Într-o ţară în care pirateria este uriaşă, când la televiziune se câştigă extrem de prost, videoclipurile se fac pe bani proprii, iar spectacolele se ţin gratuit, nu se pot institui standarde de calitate şi reguli normale. De când a apărut „pedomuzica“, tinerele „vedete“ şi-au făcut impresari din părinţi, iubiţi, şoferi… Au apărut adevărate antreprize familiale. Toată copilărimea asta cântă la fracturi de turtă, întrerupere de moţ şi festivaluri de bere, adică acolo unde intrarea este gratuită. Pune-l pe român să cumpere un bilet la spectacol şi ţi l-ai făcut cel mai mare duşman!
Capital: Când vom ajunge să discutăm despre o piaţă normală?
Aurel Mitran: Când preţul mediu al unui bilet la spectacol va fi de o sută de euro. De-abia atunci vom putea discuta despre show-biz.
Cursuri autorizate si centre de evaluare
Trei instituţii sunt autorizate să organizeze cursuri de impresari artistici şi să elibereze certificate de absolvire recunoscute de Comisia de atestare şi avizare .
Cursuri de perfectionare
Centrul de Pregătire Profesională în Cultură
Calea Dorobanţilor, nr. 99A, Sector 1, Bucureşti; Tel.: 021-230.08.37; Fax: 021-230.21.94.
Star Management
Aleea Stănilă, nr. 4, Sector 3, Bucureşti; Tel.: 0722-39.66.40; Fax: 021-312.92.84.
Cursuri de specializare
Fundaţia Human Reform
Str. Eotvos Jozsef nr. 13, Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita; Tel.: 0266-21.60.15; Fax: 0266-21.60.15.
Centre de evaluare a competentelor
Centrul de Pregătire Profesională în Cultură
Calea Dorobanţilor, nr. 99A,
Sector 1, Bucureşti; Tel.: 021-230.08.37; Fax: 021-230.21.94.
Niki Constantinescu: «Impresarul face mai multe sacrificii decât artistul!»
Niki Constantinescu este, alături de Radu Groza, acţionarul firmei Music Management. Numele lor este asociat cu succesul multor artişti şi formaţii româneşti. Bănică Junior este cel mai cunoscut, dar impresarii s-au ocupat cu acelaşi talent şi de trupa Krypton, Blondy, Paradise, Ana Lesko, George Nicolescu şi mulţi alţii.
Capital: Cum poţi ajunge impresar?
Niki Constantinescu: Numai dacă iubeşti meseria şi artistul. Durează foarte mult să cunoşti un om şi să-l impresariezi. Este ca un fel de căsnicie. Descoperi omul potrivit şi apoi începi să lucrezi cu el, să-l pui în valoare…
Capital: Cum îl descoperi?
Niki Constantinescu: Aşa cum impresarul sportiv îşi caută viitorii fotbalişti în curtea şcolii, la fel procedează şi impresarul artistic. Dacă nu ai relaţii în domeniu, nu poţi intra în lumea impresarilor. Cursul pentru impresari artistici este primul pas, pentru că te învaţă legile, cum să faci un contract şi intri în legătură cu alţii care lucrează pe piaţă.
Capital: Câţi ani îţi trebuie pentru a te „aşeza“ pe piaţă?
Niki Constantinescu: Minimum trei ani.
Capital: Ai nevoie de un capital de pornire?
Niki Constantinescu: Cel puţin 30.000 de euro. Dacă ai găsit artistul pe care vrei să-l reprezinţi, trebuie să investeşti în el pentru a-l pune în valoare. Trebuie să-l îmbraci, să-l duci la cursuri, să-i faci o imagine, să-l bagi într-un studio, să-i scoţi un album… Drumul este lung şi plin de sacrificii. De-abia după un an începi să-ţi recuperezi investiţia făcută.
Capital: Cât sacrifici din viaţă pentru a da „strălucire“ unei vedete?
Niki Constantinescu: Cam tot. Îţi mai rămâne foarte puţin din propria ta viaţă. Trebuie să stai tot timpul lângă artist pentru a nu-ţi duce lipsa. Impresarul face mai multe sacrificii decât artistul!
Capital: Cât lucrează pe zi un impresar?
Niki Constantinescu: Teoretic, eu încep programul la ora 12. Practic, nu ştiu când îl termin. Mă apucă, de cele mai multe ori, dimineaţa la birou.
Capital: Trebuie să aveţi şi perioade mai relaxate, totuşi.
Niki Constantinescu: Nu prea. Ianuarie şi februarie sunt lunile cele mai grele. Atunci se încheie contractele, se pregătesc şi se antrenează artiştii. Apoi se deschide sezonul, încep sărbătorile… Când lumea se distrează sau este în vacanţă, noi lucrăm.
Capital: Cât este de dură viaţa unui impresar pe piaţa românească?
Niki Constantinescu: Show-biz-ul a început să crească, dar producţia de discuri scade dramatic din cauza pirateriei. Spectacolele s-au dublat ca număr. Ne străduim să introducem regulile din afară, dar este greu. Nicăieri în lume nu este inclus TVA în preţul biletului pentru spectacol. În afara statului, trebuie să mai faci faţă şi toanelor artiştilor. Foarte mulţi uită de unde au plecat şi cine i-a adus pe culmile gloriei. Conştientizează ce a însemnat un impresar bun de-abia după ce se prăbuşesc.
Capital: Aţi avut astfel de… insuccese?
Niki Constantinescu: Da, dar nu vreau să dau nume. Face parte din experienţa oricărui impresar şi din riscurile meseriei.
Capital: Cum convingi un artist să rămână alături de impresarul care l-a lansat, după ce gustă din fructul dulce al gloriei?
Niki Constantinescu: Lăsându-l să se convingă singur. După aceea, va avea mai multă încredere în impresar. n
