Citiţi mai jos o parte din interviul acordat Der Spiegel şi preluat de RADOR.

Vreme de opt ani, aţi fost un fel de preşedinte neoficial al uniunii monetare. Atunci când contabilizaţi realizările din această perioadă, nu credeţi că trebuie să recunoaşteţi că Europa a avut tendinţa mai degrabă să se împrăştie, decât să se unească mai strâns?
Jean-Claude Juncker: Pentru generaţia mea, uniunea monetară a însemnat mai mult făurirea păcii. Astăzi, constat cu oarecare regret că prea mulţi europeni revin la o gândire regională şi naţională.

Ce vreţi să spuneţi?
Juncker: Felul în care unii politicieni germani au criticat dur Grecia când această ţară a fost afectată de criză a lăsat răni adânci acolo. Am fost şocat de pancartele protestatarilor din Atena, care o arătau pe cancelarul german în uniformă nazistă. Au apărut dintr-o dată la suprafaţă sentimente despre care credeam că sunt definitiv de domeniul trecutului. Alegerile din Italia au fost şi ele excesiv de anti-germane şi, deci, anti-europene.

Exageraţi. Nimeni nu se mai îndoieşte astăzi de pacea şi prietenia din Europa.
Juncker: E adevărat. Dar oricine crede că veşnica problemă a războiului şi păcii în Europa a dispărut complet riscă să facă o greşeală monumentală. Demonii nu au fost alungaţi; sunt doar adormiţi, aşa cum au demonstrat războaiele din Bosnia şi Kosovo. Sunt îngrozit cât de asemănătoare sunt condiţiile din Europa în 2013 cu cele de acum 100 de ani.

1913 a fost anul dinaintea izbucnirii primului război mondial. Chiar credeţi că va fi un conflict armat în Europa?
Juncker: Nu, dar constat paralelisme evidente în ceea ce priveşte satisfacţia de sine a oamenilor. În 1913, mulţi erau convinşi că nu va mai fi vreodată un război în Europa. Marile puteri ale continentului erau atât de puternic interconectate din punct de vedere economic, încât pur şi simplu nu-şi puteau permite să se angajeze într-un conflict militar. În principal în Europa Occidentală şi Nordică a existat un sentiment de automulţumire, bazat pe prezumţia că pacea s-a instaurat pentru vecie.

Tânăra generaţie tinde să nu asculte atunci când politicienii de la Bruxelles le vorbesc despre tranşeele de la Verdun.
Juncker: Este adevărat că nu ne putem baza cu totul pe anomaliile istoriei ca să explicăm necesităţile europene de astăzi. Problemele legate de viitor sunt la fel de presante. Până la mijlocul acestui secol, Europa va avea doar 7% din populaţia planetei. Astăzi, deja, peste 80% din creşterea economică provine din alte regiuni ale globului. O Europă unită este singura şansă a continentului nostru de a evita să dispară din atenţia lumii. Premierii din Germania, Franţa şi Marea Britanie ştiu şi ei că vocea lor se face auzită pe scena internaţională doar pentru că vorbesc prin megafonul Uniunii Europene.

Singura problemă este că respectarea angajamentului faţă de Europa şi uniunea monetară nu este rentabilă din punct de vedere politic, pentru că reclamă introducerea unor reforme nepopulare. La apogeul crizei euro, aţi spus chiar: "noi, şefii de guverne, ştim cu toţii ce să facem, doar că nu suntem realeşi dacă o facem". Mai este valabilă această afirmaţie?
Juncker: Dacă ar fi să vă dau un răspuns amuzant, v-aş spune: multă vreme nu am ştiut ce să facem şi tot nu am fost realeşi.

Şi care ar fi răspunsul dumneavoastră serios?
Juncker: Pentru început, am insistat adoptat o serie de reforme cuprinzătoare în Europa. Am păstrat Grecia în zona euro, am introdus mecanismele de salvare financiară în uniunea monetară şi am creat o uniune bancară europeană. Cu toate acestea, sunt îngrijorat că actualul calm temporar de pe pieţele financiare ar putea atenua voinţa de înnoire. Va trimite un semnal total greşit, dacă ar fi să se extindă din nou în Europa teama de reforme.

Sursa: RADOR