Romania ultimei saptamani a ilustrat perfect celebra confesiune a maestrului Caragiale “simt enorm si vaz monstruos”. A fost mai intai sceneta vieneza. Luata prin suprindere si apoi cotropita de alaiul prezidential romanesc, batrana capitala austriaca a capitulat inghitindu-si vorba cu lebedele. Ceea ce n-au reusit turcii in urma cu sute de ani, a facut Basescu cu o simpla hernie de disc. E drept, nu una oarecare, ci una prezidentiala, lansata la bisturiu in stil neaos, romanesc.

Dupa ce a ratat vizita la primul operat al tarii, Calin Popescu Tariceanu a incercat, fara succes, sa se consoleze cu un meci de fotbal. A intrat titular la FC Europa, dar n-a rezistat pe teren mai mult de 30 de minute. Timp in care a ratat, singur cu portarul, o ocazie imensa de gol, la o pasa primita de la insusi Jose Manuel Barosso, presedintele Comisiei Europene. si, ca sa puna capac, putin mai tarziu a ratat si un penalty. De aici ne mai lipseau steguletele rosii…


Vineri, presedintele a facut primii pasi, iar medicii sunt de acord sa-i dea drumul acasa. Pacat. Daca ar mai fi stat doar o zi-doua, ar fi putut s-o admire pe Naomi Campbell, care va sosi la Viena pentru a defila pe scena Life Ball.


In timp ce seful statului era tintuit pe patul de spital, provincia din Romania se pregatea serios pentru integrare. La Suceava, angajatii Prefecturii au purces la silabisirea dupa tabel a expresiilor uzuale in 12 limbi. Desigur, primele cuvinte invatate rapid sunt din practica curenta: “nu este de competenta prefectului”, “imi pare rau”, “care este problema dvs.?”. Iar la Harghita, fosta sefa de protocol a premierului ungar a fost chemata sa le predea primarilor reguli de eticheta valabile in UE. Cum ar fi sa nu dea mana peste masa sau sa nu poarte costum in combinatie cu tenisi. In fine, subprefectul de Dolj s-a declarat terorizat de un deputat PNL, care l-ar suna in toiul noptii, pretinzand ca este ministrul Dobre, pentru a-l trimite sa verifice si sa-i raporteze din jumatate in jumatate de ora care este starea digurilor. In concluzie, dupa cum spunea cineva, traim in Romania, iar acest lucru ne “omoara” tot timpul.