curiozitatea cititorului, raspunzand la intrebarile legate de intamplarile ce l-au determinat pe Marquez sa scrie. Avem ocazia sa aflam ce e real si ce e fictiune, ce l-a impresionat pe autor, ce n-a uitat si, mai mult, ce a vrut sa fie cunoscut lumii intregi. Scriitorul vorbeste despre imprejurarile in care si-a conceput romanele si, poate, cel mai interesant este faptul ca, dupa ce i-am citit operele, avem ocazia sa ne convingem daca am ghicit unde anume Marquez se folosea si de aminitirile lui pentru a scrie, nu numai de talent si de imaginatie. El ne dezvaluie o parte din mister, ne spune care din lucrurile pe care le-a scris au existat in realitate. De pilda, satul Macondo din foarte cunoscutul „Un veac de singuratate” a existat cu adevarat. Da, este drept, se numea altfel. De acolo, din acea localitate, incepe si povestea autorului istorisita in cartea de memorii. Daca vorbim de influente, trebuie sa spunem ca „Metamorfoza” lui Kafka l-a determinat pe Garcia Marquez sa se apuce serios de scris. Copilaria lui Marquez a fost fascinanta. Cativa ani a crescut la bunicii din partea mamei – o bunica superstitioasa care ii tinea tot felul de teorii pe astfel de teme si un bunic veteran de razboi. Aceste intamplari din casa bunicilor, discutiile lor, uneori contradictorii, sfaturile se regasesc in romanele sale. Scriitorul a urmat, o vreme, cursurile Facultatii de Drept, pentru ca apoi sa renunte si sa lucreze ca ziarist. Au fost perioade in care a trait de pe o zi pe alta, unele in care a vrut sa renunte la scris. Asta pana cand intr-o zi in care s-a inchis in camera pentru un an si jumatate. Desi banii nu erau suficienti, Marquez nu se putea dezlipi de manuscrisele sale. Atunci a scris celebrul roman „Un veac de singuratate”, care avea sa-i aduca succesul, consacrarea, si celebritatea.