Curtea Supremă a SUA a anulat o lege care restricționează drepturile de port-armă în New York

Amintim că legea le cerea rezidenților din New York care doreau să obțină o licență să dovedească un „motiv întemeiat” pentru a purta arme ascunse și că se confruntă cu un pericol „special sau unic”.

Trebuie menționat că decizia a fost luată cu 6 voturi pentru și 3 împotrivă, stabilind astfel că această cerință încalcă dreptul constituțional de a purta arme, conform informațiilor transmise de BBC.

Hotărârea va avea un impact asupra altor state cu cerințe stricte

De asemenea, sursa menționată notează că hotărârea va avea probabil un impact asupra altor state din SUA cu cerințe stricte pentru permisele de port-armă.

Judecătorul Clarence Thomas a susținut că americanii au dreptul de a purta arme de foc „de uz comun” pentru apărarea personală.

Totodată, judecătorul a subliniat că dreptul de a purta arme, prevăzut în Al Doilea Amendament, nu este un drept constituțional de „mâna a doua”, supus unor restricții mai mari.

„Al Doilea şi al Paisprezecelea Amendament ale Consttuţiei protejează dreptul unui individ de a purta o armă de mână pentru a se apăra în afara domiciliului său”, a transmis judecătorul Clarence Thomas, din partea majorităţii.

Puternicul lobby al armelor, National Rifle Association (NRA), a salutat imediat o „victorie”.

Legea le cerea rezidenţilor care doreau să obţină o licenţă să dovedească un „motiv întemeiat” pentru a purta arme ascunse şi că se confruntă cu un pericol „special sau unic”.

Legea fusese contestată în justiţie de doi proprietari de arme de foc, cărora le fuseseră refuzate permisele, şi de o filială a NRA.

În 1939, Curtea Supremă stabilise că al doilea amendament al Constituţiei protejează dreptul de a folosi arme în cadrul unei forţe de menţinere a ordinii, precum armata sau poliţia, dar nu era un drept individual la autoapărare.

Totuși, Curtea şi-a schimbat poziţia într-o hotărâre istorică din 2008, stabilind pentru prima dată un drept de a deţine o armă la domiciliu pentru apărare.

La momentul respectiv, judecătorii au lăsat totuşi în seama oraşelor şi a statelor reglementarea transportului în afara domiciliului, astfel încât regulile variază foarte mult de la un loc la altul.