Potrivit datelor de buget, justiţia ne-a costat, în prima jumătate a acestui an, 402 milioane de euro. Daunele generate de sistem adaugă la factură alte zeci de milioane de euro.
Lipsa banilor pentru citaţii şi pentru facturile la utilităţi a declanşat recent o mişcare de protest în rândul magistraţilor şi al personalului instanţelor şi parchetelor. Greva din justiţie a blocat sute de dosare, provocând importante pagube companiilor. Nemulţumirea mocnea însă de mai mult timp, după ce magistraţii se judecaseră cu statul pentru drepturile salariale. Însă furioşi au fost şi justiţiabilii ale căror procese au fost amânate. Pentru aceştia, costul actului de justiţie era destul de ridicat. Statistic vorbind, cu personalul din justiţie am cheltuit în primele şase luni ale anului peste 232 de milioane de euro. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Justiţiei, salariile judecătorilor au cumulat, în 2008, peste 142,33 de milioane de euro, iar cele ale personalului auxiliar, 70 de milioane de euro. Ministerul a plătit anul acesta, până la sfârşitul lunii iunie, 75,47 de milioane de euro pentru lefurile judecătorilor şi 37,15 milioane de euro pentru cele ale personalului auxiliar din justiţie. La această sumă s-a adăugat şi cea plătită pentru chiriile magistraţilor (2,22 milioane de euro în 2008 şi 830.000 de euro în primele şase luni ale lui 2009) şi ale personalului auxiliar (500.000 de euro în perioada ianuarie-iunie 2009). Şi pentru că unele instanţe funcţionează în spaţii închiriate, anul trecut s-a achitat proprietarilor acestora un milion de euro, iar până la jumătatea acestui an s-au mai plătit 500.000.
Nota de plată la CEDO: 16,2 milioane euro
Apărarea din oficiu a costat anul trecut 4,3 milioane de euro şi două milioane în primele şase luni ale acestui an. Un alt capitol în bugetul ministerului de resort îl constituie Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Aceasta a avut alocate de la buget, anul trecut, subvenţii de 216 milioane de euro, iar anul acesta, de 167 de milioane de euro. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a cheltuit 15,33 de milioane de euro pentru salarii în 2008 şi 142.400 de euro pentru chirii. În primele şase luni ale acestui an, ÎCCJ a plătit salarii în valoare totală de 6,4 milioane de euro şi 81.000 de euro contravaloarea chiriilor. În 2008, Ministerul Public a alocat 149,54 milioane de euro pentru cheltuieli cu personalul (procurori, grefieri etc.) şi 111,72 milioane de euro în 2009. Însumând toate aceste cheltuieli, rezultă că, în 2008, am scos din buzunar pentru justiţie 601,31 milioane de euro, iar anul acesta, pe primul semestru doar, s-au adunat alte 402,33 milioane de euro. În cursul anului trecut, CEDO a pronunţat 147 de hotărâri prin care statul român este obligat să plătească reclamanţilor, în total, 8,6 milioane de euro. Cele mai multe condamnări vizează încălcarea dreptului de proprietate (86 de hotărâri). În primele nouă luni ale lui 2009, CEDO a pronunţat alte 114 hotărâri, 70 dintre acestea având ca obiect imobilele naţionalizate. Factura transmisă României: 7,6 milioane de euro. „Hotărârile Curţii obligă un stat la plata unei sume mari de bani, în special dacă este vorba de încălcarea dreptului de proprietate“, a precizat Alin Şerbănescu, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, instituţie în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea agentul guvernamental pentru CEDO. Un raport privind finanţarea justiţiei, întocmit de către judecătorul Adrian Neacşu, preşedintele Tribunalului Vrancea, arată faptul că în 2006 erau alocaţi 18,53 euro/cap de locuitor pentru justiţie, 23,92 euro în 2007, 26,19 euro în 2008, iar în acest an s-a coborât la 18,49 de euro. Autorul studiului susţine că indicele de subfinanţare în 2009, în ceea ce priveşte cheltuielile de personal cuprinse în bugetul curţilor de apel, este de -22,63%, iar pentru bunuri şi servicii, de -47,73%. „Este adevărat, cea mai mare pondere în bugete o are partea alocată salariilor: 83% pentru Ministerul Justiţiei, 85% pentru curţile de apel, 70% pentru parchete. Dar, în acelaşi timp, vorbim despre o finanţare insuficientă pentru cheltuielile de funcţionare a instanţelor şi, mai ales, de prăbuşirea investiţiilor“, ne-a spus judecătorul Neacşu. Preşedintele CSM, Virgil Andreieş, punctează: „Principala pârghie prin care sistemul judiciar este influenţat de celelalte puteri în stat, în special de către Executiv, este bugetul. CSM a cerut stabilirea prin lege a 1% din PIB, astfel încât finanţarea sistemului judiciar să nu depindă de culoarea partidelor care se află la guvernare sau de ministrul justiţiei“.
Ce spune mediul de afaceri
„Cred că este mult să se cheltuiască 0,4-0,5% din PIB pentru acest sector. Procesele din comercial au o durată foarte mare. În justiţie, problemele sunt create de lipsa de profesionalism a celor chemaţi să facă dreptate, şi mai puţin de corupţie“, susţine Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România. Aceeaşi părere o are şi Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România: „Actul de justiţie din România durează foarte mult şi frânează activitatea economică. Legea este interpretată diferit de către judecători, iar o parte din ei au insuficiente cunoştinţe economice“.
70% din necesarul sistemului judiciar ar putea fi acoperit din taxele de timbru şi timbrul judiciar, dacă acestea ar trece la bugetul instanţelor
Legile proprietăţii, făcute şi desfăcute pe criterii electorale
Judecătorul Virgil Andreieş, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), evidenţiază, dintre problemele sistemului judiciar, subfinanţarea şi atitudinea arogantă a noilor magistraţi.
Capital: De ce funcţionează sistemul judiciar atât de lent şi uneori confuz?
Virgil Andreieş: Este vorba de o subfinanţare a sistemului judiciar, de nevoia unei legislaţii stabile şi coerente, dar şi de necesitatea unor coduri moderne, care să permită soluţionarea rapidă a cauzelor şi scăderea costurilor, părţile fiind citate la un singur termen de judecată. Judecătorul român are nevoie de un volum optim de activitate, în prezent el soluţionând de peste zece ori mai multe dosare decât media europeană. Este nevoie de mai multe posturi de magistraţi faţă de cele existente deja şi de degrevarea judecătorilor de atribuţii nejurisdicţionale, cum ar fi participarea la procesul electoral sau la Registrul Comerţului.
Capital: De ce încrederea în Justiţie este foarte scăzută, iar magistraţii sunt percepuţi ca persoane corupte?
Virgil Andreieş: Problema este legată de modul în care este mediatizată activitatea sistemului judiciar şi, în principal, de luările de poziţie ale reprezentanţilor celorlalte puteri în stat. Sistemul judiciar a părut ani de zile că ar fi o castă, un sistem închis. În ultima vreme, am încercat să îmbunătăţim comunicarea, dar şi să postăm pe net toate hotărârile judecătoreşti, in extenso. Este un program unic, primul din UE, şi se derulează în etape, urmând să fie finalizat în decembrie 2010.
Capital: Câţi magistraţi au fost excluşi din magistratură în ultimii ani şi din ce motive?
Virgil Andreieş: În intervalul ianuarie 2005 – ianuarie 2009, au fost excluşi din magistratură zece judecători şi opt procurori. Începând din ianuarie a.c. şi până în prezent, au mai fost excluşi trei judecători şi doi procurori, plus un magistrat asistent. Principalele motive au fost efectuarea lucrărilor cu întârziere, nerespectarea dispoziţiilor legale cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, atitudine nedemnă faţă de colegi sau justiţiabili.
Capital: Actul de justiţie e prea scump pentru justiţiabilul român?
Virgil Andreieş: Întrebarea vizează trei aspecte. Pe de o parte, timpul pentru judecarea unei cauze s-a redus simţitor. 85% din dosare sunt soluţionate în mai puţin de un an: şase luni la judecătorie şi maximum trei luni la apel sau recurs. Însă principala pârghie de tergiversare a unei cauze este invocarea unei excepţii la Curtea Constituţională (CC). Aceasta este des folosită de către apărare în procesele cu miză: cazuri de corupţie, dosare care implică demnitari etc. CSM a propus un proiect de lege care a căzut la vot în Parlament, prin care soluţionarea în instanţă mergea în paralel cu sesizarea CC. Un alt aspect este legat de taxele de timbru, care au crescut simţitor. România a fost condamnată în repetate rânduri la CEDO, Curtea considerând că accesul liber la justiţie înseamnă şi stabilirea unor taxe care să nu fie o povară pentru justiţiabil. A treia latură vizează asistenţa juridică din oficiu, care în România funcţionează destul de greu, mai ales în cauzele civile. Şi acest lucru a fost sancţionat de CEDO. Însă, cele mai multe condamnări vizează dreptul de proprietate. În România, acest drept a fost reglementat pe considerente pur electorale. Începând cu Legea fondului funciar şi continuând cu cea a restituirii imobilelor naţionalizate, totul a fost reglementat în funcţie de conjunctură. Fiecare partid a venit cu propria reformă în materie de proprietate, de parcă acest drept ar comporta mai multe interpretări. Dovadă: legea fondului funciar a fost modificată până în prezent de 23 de ori.
Capital: De ce la 1 octombrie 10% din posturile de judecător, dar şi din cele de procuror, erau vacante?
Virgil Andreieş: Din păcate, mesajele referitoare la legea salarizării sau la legea pensiilor, transmise de celelalte puteri, descurajează intrările în sistem. De exemplu, în acest an, până în prezent, au intrat în magistratură 473 de persoane şi s-au pensionat 475. Pe de altă parte, a primi mai mulţi magistraţi ar însemna să coborâm ştacheta calităţii, ceea ce ar fi un dezastru, fiindcă la nivelul facultăţilor de drept din ţară calitatea absolvenţilor este tot mai modestă.
Capital: Ce probleme a constatat inspecţia judiciară în cazul noilor magistraţi?
Virgil Andreieş: Principalele probleme ale noii generaţii de judecători sunt legate de atitudinea în instanţă faţă de justiţiabili şi de procurori. O altă problemă este aceea că mulţi înţeleg prin independenţă un privilegiu al lor, şi nu o garanţie pentru justiţiabili că procesul lor va fi soluţionat fără vreo intervenţie din afară. Foarte mulţi judecători tineri cred că pot pronunţa orice fel de hotărâre, chiar şi în afara legii. Accesul în magistratură, la o vârstă atât de fragedă, de 23-25 de ani, arată că avem o problemă de resurse umane. Cel care hotărăşte destinele unor oameni, fie că este vorba de libertatea lor, de dreptul de proprietate, fie de alte drepturi, trebuie să aibă o anumită experienţă de viaţă, un simţ al echilibrului şi o responsabilitate, calităţi care se dobândesc în timp. Oamenii acceptă altfel o soluţie, chiar dacă este pronunţată împotriva lor, dacă se discută deschis şi li se explică cum funcţionează legea. Probabil că, şi din cauza volumului mare de muncă, mulţi magistraţi au o atitudine distantă, ostilă, arogantă.
Capital: Când va fi introdusă asigurarea de malpraxis pentru magistraţi? În cazul în care aceasta va fi „utilizată“ prea des de un magistrat va exista premiza excluderii acestuia din magistratură?
Virgil Andreieş: Sistemul va intra în vigoare odată cu legea privind răspunderea materială a magistraţilor. Am elaborat un astfel de proiect care va intra în vigoare în 2010. Răspunderea materială nu trebuie să constituie o presiune pe magistrat ci să-l responsabilizeze. Nu putem să lăsăm nesancţionate abuzurile sau neglijenţele. „Utilizarea“ asigurării ridică un semn de întrebare asupra profesionalismului magistratului respectiv şi poate ridica problema excluderii acestuia.
