Casele de compensare îndeplinesc funcţia de contraparte centrală şi au drept rol principal garantarea obligaţiilor ambelor părţi asumate cu ocazia tranzacţiilor cu derivate. În acest fel, casele de compensare asigură securitatea operaţiunilor între vânzători şi cumpărători.
BCE a insistat ca aceste case de compensare să fie înregistrate juridic, controlate şi operate în cele 19 state membre din zona euro. Marea Britanie, în cadrul căreia City-ul londonez este principala piaţă financiară din Europa, nu face parte din zona euro şi în consecinţă a depus un recurs în anulare în faţa Tribunalului Uniunii Europene la decizia BCE.
”BCE nu are compentenţa necesară pentru a impune o astfel de cerinţă cu privire la contrapărţile centrale implicate în compensarea obligaţiunilor”, a anunţat Tribunalului Uniunii Europene într-un comunicat. BCE are posibilitatea de a face recurs la Curtea de Justiţie a UE în termen de două luni.
BCE îşi justifică insistenţa privind localizarea în zona euro a caselor de compensare care intemediază zilnic obligaţiuni în valoare de peste cinci miliarde de euro prin faptul că acestea sunt componente esenţiale ale sistemului financiar şi în consecinţă orice probleme care ar putea afecta aceste case de compensare ar putea aduce atingere întregului sistem financiar. Potrivit BCE, eventualele disfuncţionalităţi ale infrastructurilor situate în afara zonei euro ar putea avea efecte negative asupra sistemelor de plăţi din zona euro, având în vedere că Eurosistemul (BCE şi băncile centrale din zona euro) nu au nicio influenţă asupra infrastructurilor din afara zonei euro. (Sursa:Agerpres)
