Greu de spus că ar fi reușit să găsească o soluție viabilă și un argument serios pentru atingerea celui mai important obiectiv al Partidului Democrat din acest an.

Deși stă bine în sondaje, prin numirea lui Tim Walz, obstacolele s-au înmulțit, iar bătălia doamnei Harris cu Donald Trump este departe de a fi câștigată.

În rândurile de mai jos voi încerca să deslușesc avantajele și dezavantajele includerii lui Walz pe tichetul ,,Măgărușului’’, cum este numit Partidul Democrat, în versiune populară, potrivit editorialului publicat de evz.ro.

Galeria cu portrete de vicepreședinte a Kamalei

Doamna Harris nu a avut destul timp pentru alegerea candidatului la funcția de vicepreședinte. Procesul decizional a durat doar două săptămâni, cel mai scurt din istoria recentă a Partidului Democrat.

Niciunul dintre cei de pe ,,lista scurtă’’, din perioada când Joe Biden era candidat, nu putea fi alături de Kamala, a cărei origine etnică și faptul că vine de pe Coasta de vest impuneau o altă abordare. Era nevoie de un bărbat alb originar de pe Coasta de est sau din Midwest.

Inițial, ,,lista scurtă’’ croită pe ,,dimensiunea Harris’’ conținea 8-9 nume între care se evidențiau cele ale lui Josh Shapiro, guvernatorul din Pennsylvania, Mark Kelly, senator de Arizona și Tim Walz, guvernatorul din Minnesota.

Pe prima poziție ar fi fost Gavin Newson, guvernatorul Californiei – a cincea putere economică a lumii – care avea toate cărțile în regulă, inclusiv figura de actor hollywoodian dar și o mare problemă: este din statul Kamalei.

În plus, vrea să candideze în 2028. Se înțelesese cu Biden să se ajute reciproc. Newson renunța să candideze acum în favoarea bătrânului Joe și urma să fie ajutat de acesta, ca președinte, să obțină investitura peste patru ani. Doar că situația din teren s-a schimbat.

Dacă va câștiga, Harris va mai dori un mandat iar Newson va tot aștepta, îmbătrânind câte puțin … Ceilalți aveau hibe de altă natură. Shapiro, evreu practicant, este pro-Israel, aspect declarat de când a intrat în politică în anii ‘90.

N-ar fi fost o mare problemă dacă nu era război în Gaza, iar curentul pro-palestinian n-ar fi câștigat teren în rândurile aripii de stânga a Partidului Democrat. Kelly are un dinte împotriva celor care promovează armele de foc, și nu sunt puțini… iar Walz este prea șters la nivel național.

Cronica mai puțin cunoscută a unei alegeri nereușite

În ultimele zile din iulie, echipa de campanie în frunte cu Kamala a avut întâlniri cu cinci dintre candidați, între care și Walz. Trei dintre ei – Shapiro, Walz și Kelly – au fost invitați la Washington de către Harris pentru discuții finale.

Walz era singurul care avea o relație apropiată, anterioară, cu Kamala, veche doar de câteva luni. În martie, o invitase – ca vicepreședinte – să viziteze o clinică privată din Minneapolis-St.Paul unde aveau loc întreruperi voluntare de sarcină, legale.

Având opinii și poziții apropiate în chestiunea avortului, între cei doi s-ar fi înfiripat o relație politică fără ca vreunul să bănuiască evoluțiile ulterioare pe scena americană, în context electoral.

La întâlnirea de la Washington, Walz a acceptat toate condițiile impuse de staff-ul Kamalei – în principal lucrul în echipă și renunțarea la orice tip de protagonism pe eșichierul politic – în timp ce Shapiro și Kelly au fost mai reticenți.

Shapiro, cu oarecare aroganță – după afirmațiile unor comentatori politici – nu a ascuns faptul că ar vrea să candideze la funcția supremă în 2028, aspect care ar fi complicat – ca și în cazul Newson – relațiile ulterioare cu Harris. ,,A fost o chestiune de afinitate reciprocă’’, a firmat Kamala după întâlnirea cu Walz. Singura, de fapt.

În plus, Walz este președintele Asociației naționale a guvernatorilor democrați și se bucură de respect în rândurile membrilor Congresului, înclusiv republicani.

Referindu-se la ,,tichetul’’ republican Trump – Vance, Walz l-a caracterizat drept ,,creepy and weird’’ – înfiorător și ciudat – aluzie la slalomul printre procese al lui The Donald și periplul religios al lui JD: părăsirea cultului evanghelic, apropierea de hinduism, trecerea la catolicismul practicant. Expresia a fost preluată de Kamala și utilizată cu succes în campanie.

Walz, plus-valoare sau non-valoare pentru Harris

Alegerea lui Walz aduce din nou muniție proaspătă în arsenalul de mare calibru al lui Trump. The Donald continuă să o acuze pe opozantă drept promotoare a extremismului de stânga, subliniind completarea tichetului democrat cu o persoană pe aceeași linie politică.

Fostul președinte încearcă, cu succes limitat deocamdată, să-i îndepărteze pe alegătorii de centru și independenți de candidatul democrat. Cu Shapiro sau Kelly, tandemul democrat ar fi fost reechilibrat spre dreapta ieșind din bătaia ,,tunurilor ideologice’’ ale lui Trump.

Walz adâncește viziunea de stânga, progresistă a Partidului Democrat, în scădere la nivel național. În același timp, alegerea sa pune în surdină vocea aripii de stânga a ,,Măgărușului’’ care nu l-a dorit pe Shapiro, amenințând cu manifestații de stradă, chiar pro-palestiniene, în timpul Convenției democrate de la Chicago, de săptămâna viitoare. Cu alte cuvinte, Harris a preferat liniștea în partid în locul vulnerabilității pe care a adus-o Walz, în fața criticilor lui Trump.

Atuuri modeste și vechi schelete în dulap

În același timp, alegerea lui Walz este cu siguranță un atuu al Kamalei în statele din Rust Belt – Centura de rugină – acolo unde dezindustrializarea a provocat mari nemulțumiri în rândul comunităților, albe îndeosebi, rămase de izbeliște.

Susține producția automobilelor electrice, aspect care-i aduce aproape de democrați pe constructorii de mașini din Michigan, de exemplu. Dar sunt și contestatari.

În 2020, ca guvernator, a gestionat neconvingător evenimentele extrem de violente din Minneapolis după uciderea de către poliție a afroamericanului George Floyd.

Nu prea cadrează cu lozinca doamnei Harris – law and order – lansată din postura de fost procuror general. Zilele trecute, Trump i-a amintit lui Walz, că până și primarul din Minneapolis, Jacob Frey – democrat – l-a acuzat în 2020 de defetism și întârziere în gestionarea violențelor.

Greu cu politica externă … tare greu, pentru tandemul Harris – Walz

Marea problemă a tandemului Harris-Walz este însă ,,adânca superficialitate’’ în cunoașterea dosarelor de politică externă și a obiectivelor Americii pe eșichierul internațional: sprijinul pentru Kiev, competiția cu China, evitarea unui conflict generalizat în Orientul Mijlociu și apărarea Israelului, crearea alianțelor în Indo-Pacific, consolidarea NATO.

Desigur, doamna Harris ar putea conta pe echipa adusă de Biden la Casa Albă – Antony Blinken și Jack Sullivan, în primul rând – așa cum a făcut Gerald Ford cu echipa lui Nixon, în 1974. Va trebui să treacă peste resentimentele generate – în perioada vicepreședinției – de aroganța lui Sullivan și condescența binevoitoare a lui Blinken. Nevoia o va învăța să treacă, numai că ar trebui să vrea și respectivii. Nu sunt bine văzuți de stânga democrată și nici ei nu au afinități ideologice în această direcție.

,,Președintele’’ Harris nu va putea să treacă peste faptul că în momentele cruciale, decizia aparține exclusiv șefului statului. Biden avea o experiență de 35 de ani în comisiile de politică externă din Camera Reprezentanților și Senat, la care se adăugau cei opt ani ca vicepreședinte cu multe sarcini externe. Și totuși, a avut nevoie de mințile luminate ale celor doi pomeniți mai sus.

Este drept, Kamala s-ar fi ocupat de redactarea ,,Strategiei naționale de securitate Biden Harris’’ din octombrie 2022, dar toată lume știe că doar a semnat-o. În ultimul an, a participat, în locul președintelui, la unele reuniuni internaționale, fără să strălucească.

Nimeni nu-și amintește de vreo declarație a Kamalei la întoarcerea în țară de la evenimentele respective. Mai mult, alegătorii își aduc aminte de intervențiile sale neinteligibile, televizate, privind aspecte de politică internă. Uneori, cu promterul în față. Pe răbojul lui Trump sunt trecute toate.