Anunțul demisiei președintelui Klaus Iohannis, făcut pe 10 februarie 2025, la scurt timp după anularea alegerilor prezidențiale, a provocat un val de reacții în presa internațională. Jurnaliștii germani analizează impactul acestui gest, evidențiind responsabilitatea fostului lider în ascensiunea extremei drepte și influențele geopolitice care complică și mai mult scena politică din România.
Klaus Iohannis, un final de mandat marcat de scandaluri și controverse
Publicația germană Frankfurter Allgemeine Zeitung, citată de Deutsche Welle și Rador Radio România, consideră că plecarea lui Klaus Iohannis reprezintă un adevărat „cutremur politic”.
Decizia sa de a renunța la funcție, la doar două luni după izbucnirea scandalului fraudelor electorale, a amplificat incertitudinile din România.
În ciuda acestui gest, jurnalul conservator german subliniază că nu este sigur că lucrurile se vor îmbunătăți semnificativ în urma plecării sale.
Potrivit aceleiași surse, deși fostul președinte a încercat să-și construiască imaginea unui politician integru, el a devenit parte a sistemului politic românesc.
Ziarul notează că Iohannis s-a integrat rapid în „rețeaua feudală coruptă a PSD”, iar anularea scrutinului de către Curtea Constituțională, considerată apropiată de acest partid, lasă încă multe întrebări fără răspuns.
În acest context, se subliniază necesitatea unei reforme profunde pentru a elibera țara de influențele vechilor structuri politice, însă drumul către această schimbare este „încă foarte lung”.
Un gest care a evitat o umilință mai mare
Cotidianul elvețian Neue Zürcher Zeitung analizează rolul lui Klaus Iohannis în evenimentele recente, subliniind că acesta are o responsabilitate semnificativă în ascensiunea extremei drepte.
Jurnaliștii elvețieni atrag atenția asupra faptului că fostul președinte ar fi trebuit să contribuie la clarificarea circumstanțelor care au dus la anularea alegerilor.
În loc să facă acest lucru, Iohannis a preferat să păstreze distanța, așa cum a procedat pe tot parcursul mandatelor sale.
Potrivit Neue Zürcher Zeitung, atitudinea sa rezervată, combinată cu lipsa unor reforme concrete, a dus la o îndepărtare a cetățenilor de clasa politică tradițională.
Această situație a fost exploatată de partidele naționaliste, care au prezentat anularea alegerilor drept o tentativă a elitelor de a bloca accesul unui candidat considerat „outsider”.
Deși opoziția a încercat să inițieze demiterea lui Iohannis, jurnaliștii elvețieni subliniază că acest demers era mai degrabă simbolic, având șanse reduse să fie finalizat înainte de organizarea unor noi alegeri.
Prin urmare, demisia sa a fost interpretată drept o încercare de a evita o umilință publică.
Președintele absent și moștenirea sa politică
Televiziunea publică germană ARD, prin intermediul platformei sale de știri Tagesschau, descrie plecarea lui Klaus Iohannis drept „finalul amar al unei Președinții de zece ani”.
Jurnalista Silke Hahne analizează motivele acestui sfârșit abrupt, menționând suspiciunile legate de implicarea Rusiei în procesul electoral.
În plus, ea observă că partidele care au depus moțiunea de demitere au încercat să capitalizeze pe baza nemulțumirii populare față de un președinte considerat absent și lipsit de inițiativă.
În primii ani ai mandatului său, Klaus Iohannis a fost perceput ca un lider pro-european, capabil să reformeze sistemul judiciar și educația.
Cu toate acestea, aceste reforme nu s-au concretizat, iar președintele a fost criticat frecvent pentru pasivitatea sa.
Presa românească l-a descris adesea drept un lider „mereu în vacanță” sau „adormit”, fapt care a contribuit la scăderea drastică a popularității sale.
Pe de altă parte, viitorul politic al României rămâne incert. Deși candidatul naționalist Călin Georgescu și-a văzut șansele diminuate după anularea scrutinului, el a declarat că, în cazul în care nu i se va permite să candideze din nou, va sprijini un alt politician de dreapta în schimbul unui rol de prim-ministru.
Jurnaliștii germani avertizează că o astfel de evoluție ar putea afecta serios relațiile României cu partenerii săi occidentali.
