El întemeiază la Moscova a III-a Internațională Comunistă, numită și Komintern, printr-un congres care reunește 54 de participanți din 21 de țări (foto).
A treia Internațională ambiționează să preia și să ducă mai departe moștenirea primelor două Internaționale Socialiste, cea din 1864 și cea din 1889.
Însă doar numele este „internațional”, dat fiind că, în acea perioadă, doar partidele comuniste din Rusia (bolșevic) și Germania reprezintă o forță reală în țările lor.
Pilotat de la Moscova, Kominternul dorește să unească partidele comuniste într-un „partid mondial”, al cărui obiectiv este întemeierea unei „Uniuni mondiale a republicilor socialiste ale sovietelor”.
Partidele care aderă la Komintern sunt tot atâtea „secțiuni” ale Internaționalei, a cărei conducere funcționează ca un „stat major al revoluției mondiale”.
Citiți continuarea în Evenimentul Istoric.
