Sondajul KPMG arată că, la momentul de față, doar trei și-au manifestat sprijinul clar pentru introducerea TTF și trei s-au declarat clar împotrivă. Ceea ce înseamnă că restul de 21 de țări oscilează între diverse grade de susținere, opoziție sau indecizie.  
“În ciuda îngrijorării manifestate de anumite State Membre cu privire la riscul delocării instituțiilor financiare și impactul asupra nivelului PIB-ului, inițiativa Merkel/Sarkozy de a impune o taxă pe tranzacții financiare, dacă este necesar chiar și numai în câteva din Statele Membre, este un mesaj puternic pentru Statele Membre UE care încă au incertitudini”, explică Mark Gibbins (foto), Partener și Coordonator al Serviciilor de Asistență Fiscală din cadrul KPMG în Romania. “Până în prezent, puțină lume și-a pus întrebarea cine vor fi de fapt beneficiarii veniturilor dobândite din taxa pe tranzacții financiare din UE”, menționează Ionuț Măstăcăneanu, Tax Senior Manager din cadrul KPMG în România. “Comisia intenționează ca aceasta să fie un fel de taxă aplicabilă la nivel UE care ar urma să susțină, cel puțin parțial, bugetul Uniunii Europene. Cu toate acestea, chiar și dacă principiul unei taxe pe tranzacții financiare la nivelul Uniunii Europene ar fi acceptat, modul în care veniturile urmează a fi distribuite – între UE și Statele Membre dar și între Statele Membre – va fi probabil un subiect aprig dezbătut”, subliniază Ionuț Măstăcăneanu.
Cele trei state care sunt de acord cu respectiva taxă sunt Franța, Germania și Spania. Alte șapte state, Austria, Belgia, Finlanda, Ungaria, Italia, Lituania și România, ar agrea introducerea taxei dar cu anumite condiții. Estonia, Grecia, Polonia, Portugalia, Slovacia și Slovenia nu și-au exprimat nici o părere. Printre țările care pun diverse condiții pentru introducerea acestei taxe, dar nu sunt foarte convinși de necesitatea ei se numără Ciprui, Danemarca, Irlanda, Letonia, Luxemburg, Malta, Olanda și marea Britanie, în timp ce Bulgaria, Cehia și Suedia sunt clar împotriva taxei.

Taxa pe tranzacții ar aduce 57 miliarde euro la bugetul UE

O taxă impusă asupra tranzacțiilor din sectorul financiar ar constitui o soluție la o serie de probleme, în mare măsură legate de criza din sectorul financiar, după cum reiese din expunerea de motive la proiectul de directivă al Comisiei Europene. În mod special, aceasta ar evita fragmentarea pieței interne prin armonizarea diverselor forme de taxă pe tranzacții financiare impuse la nivel național, ar asigura o contribuție echitabilă a sectorului financiar la costurile recentei crizei, asigură o sursă proprie de venituri pentru UE.
Conform estimărilor inițiale ale Comisiei Europene, această directivă ar putea genera venituri de aproximativ 57 miliarde de Euro anual la nivelul Uniunii Europene. Comisia Europeană a estimat în același timp un impact negativ asupra PIB-ului ce ar urma să se situeze între 0,53% și 1,76%. De atunci, Comisia Europeană şi-a redus, se pare, aceste estimări la o cifra cuprinsă între 0,2% și 0,3%.  Cu toate acestea, ipotezele care stau la baza acestor previziuni sunt complexe și controversate.   

În anumite condiții, taxa s-ar aplica și insituțiilor care nu sunt stabilite în UE

Taxa ar urma să fie impusă asupra tranzacțiilor cu instrumente financiare încheiate între instituții financiare dintre care cel puțin una își are sediul pe teritoriul UE.  Taxa a fost concepută astfel încât să acopere o gamă largă de tranzacții financiare, incluzând achiziționarea și vânzarea de instrumente financiare, ca de exemplu acțiuni și obligațiuni, dar și încheierea contractelor pe instrumente derivate ca de exemplu, opțiuni și contracte futures cu privire la titluri de valoare sau materii prime.  
Proiectul de directivă prevede un nivel minim al taxei de 0,1% pentru tranzacțiile financiare, altele decât cele legate de contractele pe instrumente derivate, și de 0,01% pentru contractele pe instrumente derivate.
Taxa vizează doar tranzacțiile în care sunt implicate instituțiile financiare, nefiind supuse acestei taxe tranzacțiile realizate între persoane fizice sau companii comerciale, ca de exemplu încheierea contractelor de asigurare, și nici nu ar urma să afecteze cea mai mare parte a operațiunilor de pe piața primară.  Directiva se aplică în situația în care cel puțin una dintre părțile la tranzacție este stabilită pe teritoriul unui Stat Membru. Instituțiile financiare care nu sunt stabilite în UE pot, în anumite condiții, să fie și ele supuse TTF, dacă tranzacția implică o contraparte stabilită în UE.  TTF se aplica fiecărei instituții financiare, respectiv taxa aplicabilă unei tranzacții în care sunt implicate două contrapărți stabilite în UE ar urma să fie de 0,2% pentru tranzacții cu instrumente financiare, altele decât instrument derivate, și, respectiv, de 0,02% pentru tranzacții cu instrumente financiare derivate.