Mesajul imprimat oamenilor simpli din rândul trupelor invadatoare a fost că se reface măreţia fostei Uniuni Sovietice, un fel de paradis terestru ce s-a dărâmat în urma intervenţiei străinilor şi prin acţiunea celor ce iubesc prea mult libertatea unei etnii. Imperiul comunist de odinioară este construit pe naţionalismul rus şi pe religia ortodoxă militantă.
Instrumentul perfect de îndoctrinare
Uniunea Sovietică a fost prezentată prin acţiunile propagandei, cărţile de istorie fiind un instrument perfect pentru îndoctrinarea tuturor generaţiilor şi mai ales a copiilor. Oamenii sunt convinşi că au luptat în trecut pentru fericirea europenilor pentru eliminarea nazismului, despre care nu ştiu mai nimic, şi înainte era multă fericire pentru că statul sovietic oferea locuri de muncă într-o industrie ce se dezvolta uimitor de repede sub forma unor combinate impresionante.
Un simbol al noii puteri economice era renumitul combinat metalurgic din Magnitogorsk. Oraşele au înflorit peste tot şi blocurile cenuşii au fost ridicate în jurul uzinelor mecanice. Economiştii interbelici din Occident chiar vedeau un model de fericire şi progres acest sistem de economie planificată, net superioară sistemului capitalist concurenţial.
Aceasta era imaginea idilică a unor specialişti care vedeau paradisul stalinist din locuinţele spaţioase aflate la mii de kilometri de fabricile lăudate. Învăţătorul Mihai Bălaj trebuia să educe generaţii de copii, dar dictatorii europeni au hotărât altfel în august 1939 şi a ajuns pe frontul din Uniunea Sovietică. Cum omul condeiului era îndrăgostit de scris, n-a putut să lase ceea ce vedea nepomenit măcar într-un mic jurnal personal, departe de poftele clasice ale aparatului de propagandă.
Oare ce putea să vadă un militar român care a ajuns pe actualul teritoriu al Ucrainei? Erau fabrici de dimensiuni uriaşe, ceea ce înseamnă că ofereau producţii deosebite, în stil stahanovist, dar un alt aspect era interesant de amintit. Orice muncitor trebuie să aibă un spaţiu de dormit şi statul comunist a ridicat clădiri în mare viteză. Nu arătau însă a case, ci erau percepute ca nişte cazărmi imense pentru o forţă de muncă abrutizată de efort şi de stresul impus de autorităţile totalitare.
Oamenii au fost rupţi de familii şi de mediul tradiţional pentru a ridica visul centrului de putere de la Kremlin. Nu contau costurile şi pierderile personale. Totul pentru frontul ideologic!
Adevărata faţă a Uniunii Sovietice
Novo-Ucrainka era o aşezare întinsă după standardele româneşti şi avea un spaţiu construit deosebit. Clădirile cenuşii ale regimului comunist erau ridicate în centru şi celelalte case n-au fost interesante pentru autorităţi. Erau acoperite cu paie şi arătau modest pentru o mare putere cu interese mondiale. Sărăcia domnea peste tot pentru că nu existau garduri şi anexe gospodăreşti.
De ce? Explicaţia este una simplă: nu trebuia încurajată proprietatea privată. Acumularea de bunuri din activităţi desfăşurate cu unelte rudimentare era văzută ca o îmbogăţire şi o ameninţare la adresa principiilor comuniste. Orice suspiciune a serviciilor secrete se putea lăsa cu deportări şi execuţii. Era absolut normal ca oamenii să fie absolut indiferenţi la ce spun autorităţile, să nu mai aibă iniţiative şi să fie simpli roboţi cu chip uman.
Nici copiii nu mai erau crescuţi disciplinaţi şi civilizaţi. Regimul încurajase fumatul ca un semn de emancipare de sub controlul părinţilor şi al religiei, militarii români fiind uimiţi că băieţeii cereau cu disperare ţigări.
Aceasta a fost adevărata faţă a Uniunii Sovietice în relaţia cu mediul rural şi este interesant că tocmai măsurile luate de Kremlin au dus la distrugerea elanului creator şi, practic, la sabotarea tuturor acţiunilor de progres real. Sistemul s-a menţinut prin teroare şi prin voinţa politrucilor atraşi de viaţa de huzur.
