Satul 2 Mai de pe litoralul Marii Negre este locul estival preferat in special de tineri, artisti si persoane boeme. Aici, intr-o atmosfera de veselie generala, fiecare profita cat poate de mult de soare si de mare. Deoarece majoritatea turistilor au buzunarele subtiri, preturile sunt accesibile. Dar dincolo de atmosfera degajata si fara prejudecati, localnicii muncesc din greu pentru a strange in trei-patru luni atat cat sa le fie de ajuns un an intreg.
Corneliu Stamatin este actionarul principal (cu 37%) al firmei Inna SRL. In 1991, impreuna cu alti sase actionari, avea sa infiinteze firma Inna, cu profil agricol. In acelasi an cumparau, prin lichidare, cherhanaua fostului CAP. Are o salupa si cinci barci, iar la el lucreaza opt pescari, angajati prin contract de prestari servicii. „In primii patru ani, lucrurile au mers bine, in profit, spune Stamatin. Acum, intreaga afacere este in paguba. Nu recoltam decat 10-12 tone de peste pe an. Nu mai este peste din cauza poluarii si curentilor.”
Pentru a fi rentabil, ar trebui pescuite 50 de tone de peste. Stamatin mai considera ca decaderea are drept cauza si preturile exorbitante ale materialelor: „Un kilogram de plasa de pescuit a ajuns la 200.000 lei. De asemenea, de un an de zile, nu am reprimit TVA cuvenita.”
„Bancile
sunt stat in stat”
De asemenea, si valorificarea este extrem de dificila: „Nu sunt bani. Iar pestii fluctueaza atat cantitativ, cat si calitativ, astfel incat angrosistii nu se imbulzesc. Anii trecuti mai vindeam peste la fabrica de faina de peste de la Agigea. Acum, s-a inchis, fiind pe butuci”, afirma intreprinzatorul.
Corneliu Stamatin are un plan de fezabilitate pentru construirea unui minihotel si pentru introducerea pescariei in circuitul turistic. Dar proiectele stau incremenite, din cauza obtuzitatii bancilor.
Stamatin e suparat foc pe guvernantii care s-au perindat dupa 1989: „Aceste guverne au avut o atitudine de-a dreptul criminala fata de micii intreprinzatori. IMM-urile nu sunt ajutate deloc. Nu exista facilitati pentru obtinerea de fonduri. Bancile sunt stat in stat si duc o politica foarte egoista. De doi ani incerc sa contractez un credit, dar banca ma tot amana, desi am garantii suficiente. Iar fara bani, nu pot face investitii.”
Mult timp calcanul era un peste extrem de solicitat de restaurantele de lux. Acum, nici pescuitul de calcan nu mai merge. Cauza? Este prins ilegal de catre persoane fizice. „Nimeni nu intervine pentru a stopa acest braconaj. Peste 2.000 de persoane pescuiesc in zona, tot ce pot pescui, desi
n-ar avea voie sa pescuiasca decat guvizi. De asemenea, se fura ca-n codru. Anul trecut, ni s-au furat toate plasele pentru calcan. Si nu am bani sa cumpar altele. Pentru o exploatare eficienta ar fi nevoie de 100 de bucati de plase, fiecare avand pretul de 700.000 lei. Va dati seama ce cifra astronomica!”, spune Stamatin.
De la pescuit
la legumicultura
Cei de la Inna SRL s-au apucat si de cresterea porcilor. Dar nici aceasta indeletnicire nu s-a dovedit rentabila. „Nici zootehnia nu merge. Politica gresita de subventionare i-a distrus pe privati.” Asa incat firma se descurca doar dintr-o micuta ferma de legume.
Cele spuse de patron au fost intarite si de seful de brigada Gheorghe Stanica: „Pescuitul merge din ce in ce mai prost. Peste nu mai este deloc. Si nimeni nu face nimic pentru limitarea poluarii maritime.”
„Viitorul nu este deloc imbucurator, concluzioneaza Stamatin. Sunt convins ca pescuitul nu va fi rentabil. Pentru a fi la zi cu plata taxelor, trebuie sa scot bani din buzunar. Totusi continuu. Sper ca la anul, va fi mai bine. Si mai sper ca bancile sa-si schimbe politica obtuza de creditare.”    

Un „Pescarus” cu necazuri
In schimbul amenajarilor facute la 2 Mai, Stefan Ciocarlan a primit controale
Stefan Ciocarlan se poate mandri cu faptul ca a fost primul intreprinzator particular din Romania, infiintand societatea Pescarus SRL. La inceput s-a ocupat de vopsiri si gazari de nave. Cum industria navala a dat faliment, aceasta ocupatie nu mai era rentabila, asa incat de cinci ani se ocupa de turism si restaurante.

Chiar pe plaja se afla cocheta terasa Pescarus, asaltata in timpul verii de turisti. In spatele restaurantului se gaseste in constructie un minihotel cu 14 camere, care va fi terminat anul viitor. Practic, totul pare ca merge bine. Dar este o aparenta, caci Ciocarlan crede ca autoritatile locale si judetene ii pun bete in roate.
„Sicanele au inceput cand am dezvaluit presei ca milioane de tone de deseuri petroliere sunt aruncate in mare sau ingropate la Albesti. De atunci, au venit zeci de controale pe capul meu. Anul trecut am fost amendat cu 5 milioane de lei pentru ca am construit o scara de acces spre plaja! Tot anul trecut m-au amendat cu 32 de milioane pentru ca am taluzat malul. Eu nu doream decat ca zona sa arate civilizat si decent”, spune Ciocarlan.
Un alt necaz al patronului este ca nu poate concesiona plaja: „Doream sa fac o plaja la standarde internationale, cu sezlonguri, umbrele, cosuri de gunoi, dus si „veceu”. Dar Apele Romane de care apartine plaja au pus un pret de concesionare de 6.000 lei pe metrul patrat. Este enorm! Ar trebui sa cheltuiesc numai pentru intretinere si salarii circa zece milioane de lei, la nivelul acestui an. Nimeni nu face nimic. Nici consiliul local Limanu si nici Consiliul Judetean. Pe nimeni nu intereseaza ca plaja este in paragina.”
Patronii se simt
inlaturati
Ca si patronul pescariei, Ciocarlan doreste sprijinul bancilor, prin credite pe termen lung, pe baza unor proiecte de fezabilitate riguros intocmite. „Nu esti lasat sa fii bun. Tot ceea ce-mi doresc este sa nu mi se puna bete in roate”, a spus in incheiere, cu amaraciune, Stefan Ciocarlan.
In localurile din 2 mai, din difuzoarele posturilor de radio razbatea de zeci de ori pe zi slagarul verii, cu refrenul: „E mare/ E soare/ Fetele sunt goale…”. Textierul a omis sa spuna ca la fel de goale sunt si buzunarele micilor intreprinzatori.