Să ai un milion de euro sau 500.000 de euro nu mai este suficient  pentru a avea un con­sultant propriu sau pentru a beneficia de conturi banca­re cu servicii specializate în Elveția, Ger­ma­­nia sau Luxemburg. 
Ca să îți deschizi un cont bancar la una dintre celebrele bănci din țara cantoanelor, trebuie să dai interviu. Dacă ești un potențial generator de business pentru banca respectivă s-ar putea să ai șanse să fii acceptat. Există însă și varianta în care nici așa nu ești primit. Cel puțin două seturi de reglementări europene și internaționale stau la baza reușitei: regulile de bază de cunoaștere a clientelei, regulamentul 94 al Uniunii Europene și cele care decurg din reglementările MIFID, pe care trebuie să le respecte și băncile elvețiene.
Introduse în ultimii cinci-zece ani, reglementările urmăresc în primul rând combaterea spălării banilor de proveniență ilegală și ridicarea susceptibilității de tranzacții dubioase de tip mafiot, dar și a evaziunii fiscale. Astfel, pentru a evita riscurile infracționale și operaționale, băncile  pot refuza oricând și oricui deschiderea unui cont curent. Băncile străine și, bineînțeles, și cele elvețiene urmăresc totodată logica economică a deschiderii  unui cont într-o altă țară.

Trei motive ca banca sa zică nu
Potrivit logicii economice, un cont curent deschis în străinătate se justifică dacă prin el circulă constant bani, nu sunt doar plasați într-un depozit. Există totuși bănci care îți deschid un cont curent chiar și inactiv, cu condiția existenței unei sume foarte mari de bani, condiție dublată de o comisioane piperată. Majoritatea băncilor însă, doar pentru a depune un milion de euro într-un depozit și a remunera clientul cu dobândă, nici măcar nu negociază nivelul dobânzii. La acest gen de client, dacă este acceptat, nivelul comisonului începe de la minimum 100 de euro în sus.
Așa cum explică Șerban Popa, contry delivery manager la Capgemini România, în general, există cel puțin trei motive pentru care o bancă poate refuza deschiderea conturilor pentru cetățeni din alte țări. Cel mai simplu este că banca nu lucrează cu nerezidenții. Al doilea este legat de lipsa unor documente solicitate de bancă. Majoritatea băncilor cer ca titularul de cont să desfășoare o activitate în țara res­pectivă. Cel ­de-al treilea motiv este legat de riscul băncii în atragerea de fonduri și excludem din start aici sursele suspecte de proveniență a banilor. Practic, „când se ia în calcul riscul de atragere de fonduri, țara de proveniență a celui care vrea să își deschidă contul bancar contează. În baza analizei riscului de țară de proveniență, combinat cu riscul de solvabilitate propriu al clientului, banca dă clientului o notă“.
Categoria de clienți, destul de redusă de altfel, care reușește să treacă cu bine de interviurile bancherilor elvețieni și se dovedește a fi și un bun generator de business pentru bancă, trebuie să se aștepte însă și la costuri pe măsură: undeva între 1% și 2% pe an din valoarea portofoliului.
Intermediarii și conturile numerotate
Există totuși în Elveția posibilitatea de a deschide conturi prin intermediari sau conturi „numerotate“, nu deschise sub un anumit nume. Totuși, conturile „numerotate“ nu sunt ano­nime. Banca trebuie să verifice identitatea clientului şi să stabilească identitatea beneficiarului real.
Conturi „numerotate“ nu ar trebui să fie folosite pentru transferuri internaţionale. Conform reglementărilor, atunci când se fac transferuri internaţionale, trebuie să fie furnizate numele clientului, adresa şi numărul contului.
Conturile deschise prin intermediari, persoane fizice sau juridice, se supun la rândul lor unor reguli foarte stricte de combatere a spălării banilor. Și aici, banca este obligată să cunoască identitatea reală a beneficiarului.

Se poate ca băncile din străinătate să refuze deschiderea de conturi bancare nerezidenților. Băncile nu sunt, obligate să deschidă conturi. Șerban Popa, country delivery manager, Capgemini Services România

10 euro pe lună este costul minim de administrare al unui cont curent cu câteva facilități la o bancă din străinătate față de maximum doi euro la una din România