Fiecare un leu din profitul net al fabricii de bere Bermas Suceava costa, la Bursa, 84 de bani la data de 27 aprilie 1999. Si alte firme cotate la Bursa de Valori Bucuresti se pot lauda cu performante asemanatoare: UZUC Ploiesti (un leu din profitul net se poate cumpara cu 85 bani), Compania Energopetrol Campina (86 bani), EMA Piatra Neamt (95 bani).Nu este nici o smecherie; indicatorul PER (price earning ratio - raportul dintre pretul mediu al actiunii si profitul net per actiune) arata cati le
Fiecare un leu din profitul net al fabricii de bere Bermas Suceava costa, la Bursa, 84 de bani la data de 27 aprilie 1999. Si alte firme cotate la Bursa de Valori Bucuresti se pot lauda cu performante asemanatoare: UZUC Ploiesti (un leu din profitul net se poate cumpara cu 85 bani), Compania Energopetrol Campina (86 bani), EMA Piatra Neamt (95 bani).
Nu este nici o smecherie; indicatorul PER (price earning ratio – raportul dintre pretul mediu al actiunii si profitul net per actiune) arata cati lei se platesc la cumpararea unei actiuni pentru fiecare un leu adus profit net de actiunea respectiva. Din acest punct de vedere, cel mai ieftin dintre titlurile listate la Bursa este Sidertrans Calarasi. La pretul mediu din 27 aprilie (263,26 lei), PER corespunzator profitului din anul trecut este 0,59.
Cu toate acestea, nici un analist sau consultant de plasament nu recomanda investitorilor achizitionarea, in primul rand, a acestor titluri. Daca ar face-o, ar fi privit cel putin cu suspiciune. Cum ar suna sfatul de a-ti alcatui un portofoliu de investitii din Sidertrans, Azomures (PER 1998 0,91), Bermas, Zimtub, Uton, Armatura, Chimopar (PER 1998 1,48), UAMT etc.? Daca topul companiilor cotate la Bursa s-ar face in functie de randamentul dividendului (dividendul net per actiune impartit la pretul mediu de piata), atunci in frunte s-ar afla Zimtub, urmata de Bermas, Sinteza, Energopetrol, UAMT etc. Intre primele 20 de titluri nu intra decat trei dintre vedetele pietei bursiere (Sicomed, Rafinaria Astra si IMSAT), dar nici unul dintre asa-zisele blue chips-uri: Alro, Terapia, Policolor, Electroaparataj, Compa sau Arctic.
Ca actiunile companiilor romanesti sunt foarte ieftine se stie de mai bine de un an. In ciuda acestui fapt, investitorii – autohtoni si straini – nu se inghesuie la agentiile de brokeraj. Aparentul paradox are o explicatie care nu tine de teoria analizelor, ci de practica economica romaneasca.
Cei doi indicatori mentionati au valori teribil de tentante in primul rand datorita preturilor extrem de scazute ale actiunilor. Daca investitorii ar da navala la Bursa, cotatiile ar creste vertiginos. In al doilea rand, dividendele se platesc cu intarziere si, in lei, reprezinta o suma relativ mica. Daca nu detii un numar mare de actiuni, cheltuielile cu deplasarea la sediul societatii pentru a-ti ridica dividendele pot fi mai mari decat ceea ce primesti.
In privinta achizitionarii actiunilor pe baza PER si a randamentului dividendului, apatia investitorilor se explica si prin faptul ca acestia nu au siguranta obtinerii, si in anii viitori, a unor profituri macar la fel de mari. Insa cine nu risca nu castiga.
Riscurile sunt evidente: deprecierea rezultatelor financiare, cresterea preturilor actiunilor, obtinerea unor venituri doar pe hartie, nu si in conturile bancare ale societatilor. Castigurile sunt, de asemenea, clare. Cu doua conditii: sa achizitionezi, la preturile actuale, pachete mari de actiuni (pentru care dividendele sunt palpabile) si sa astepti urmatorul sezon al dividendelor.