Deşi în scenă a intrat şi Bruxelles-ul, firmele româneşti ale căror acţiuni sunt tranzacţionate la bursă nu se lasă prea uşor cunoscute în amănunt de către micii investitori.
Cât câştigă directorul general al Renault? Cu cât au scăzut vânzările de Colgate în America de Sud? Unde şi de ce a investit Deutsche Bank în ultimele luni? Ce modele noi va lansa General Motors în perioada imediat următoare? Răspunsul la toate aceste întrebări este public şi îi ajută pe investitorii de pe piaţa de capital să aleagă o companie sau alta. Alături de datele obişnuite (cifră de afaceri, profit brut şi net, datorii etc.), sunt comunicate, de exemplu, diviziunea pe departamente a vânzărilor şi veniturilor, principalele proiecte şi strategii pe termen scurt şi mediu sau analize cuprinzătoare ale rezultatelor pe tipuri de produse, mărci şi regiuni. Nu la fel stau lucrurile în România, unde informaţii cum ar fi cota de piaţă, salariile şi beneficiile încasate de managerii unei firme sau costurile cu ultima renovare a sediului sau cu înlocuirea flotei auto sunt extrem de rar dezvăluite publicului.
Aparent, şi alte state comunitare au probleme similare, însă lucrurile sunt perfectibile. Cel puţin aşa crede Comisia Europeană, care a emis, în 2004, aşa-numita „Transparency Directive“, care a intrat în vigoare în ianuarie 2007. Potrivit acestui document, firmele din UE va trebui să adopte standarde similare în ceea ce priveşte publicarea informaţiilor, pentru a armoniza pieţele de capital din UE şi a facilita comparaţiile între companii listate în ţări diferite.
Comunicarea inconstantă, la fel de rea
În România, impactul directivei europene respective pare a fi, deocamdată, limitat. „În general, companiile listate la categoriile întâi şi a doua şi SIF-urile sunt cele mai transparente. Pe sectorul RASDAQ al bursei se întâlnesc, din păcate, multe companii care nu comunică aproape deloc cu investitorii sau care o fac inconstant“, spune Iulian Panait, preşedintele societăţii de consultanţă în investiţii KTD Invest.
Cristian Pârvan, secretar general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), crede că regulile existente pentru companiile listate sunt suficiente, „doar au fost elaborate după un model occidental“. Problema cea mai mare o reprezintă, în opinia sa, slabul control exercitat asupra tranzacţiilor. „Dacă în Statele Unite folosirea de informaţii din interior te poate arunca în spatele gratiilor, senzaţia mea este că în Europa riscurile sunt mult mai mici, iar în România rolul de supraveghere al CNVM este mai mult decorativ“, afirmă Pârvan. „În prezent, după mine, există un volum important de tranzacţii bazate pe inside information şi acesta reprezintă călcâiul lui Ahile pentru bursă“, adaugă el.
Schimbarea, de la sine sau cu forţa?
Iar aceste informaţii din interior sunt cu atât mai utile cu cât datele oferite de companiile listate sunt sărace sau ajung în posesia investitorilor obişnuiţi cu întârziere, prin canale media cu acces sau audienţă limitată sau camuflate cu grijă în raportări aparent banale.
Soluţia ar putea veni de la schimbarea regulilor jocului. În luna iunie, conducerea BVB anunţa modificarea Codului bursei, în sensul creşterii transparenţei companiilor listate. Schimbările ar fi trebuit să aibă loc până la sfârşitul acestui an, însă, deocamdată, în piaţă nu s-a auzit nimic despre acest lucru. Aron Ioan Popa, preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital din Senatul României, consideră că problema transparenţei este, într-adevăr, importantă. „Cred că ar trebui lansată o dezbatere serioasă, la care să ia parte toate părţile implicate“, declară el.
„Soluţia cea mai bună este să convingem managerii şi acţionarii principali că este normal să fie transparenţi şi că, până la urmă, este şi în interesul lor să fie aşa“, consideră Iulian Panait. În opinia sa, măsurile administrative care ar putea fi luate pentru a creşte gradul de deschidere al societăţilor listate sunt nu sunt suficiente. „Nu cred că aşa ceva se poate impune prin regulamente mai stricte, nu aceasta este soluţia, ci schimbarea mentalităţii de ambele părţi“, conchide Panait.
«Soluţia cea mai bună este să convingem managerii şi acţionarii principali că este normal să fie transparenţi şi că, până la urmă, este şi în interesul lor să fie aşa.»
Iulian Panait, preşedinte KTD Invest
Prevederile directivei
INFORMAŢII Directiva CE privind transparenţa stabileşte o serie de cerinţe minimale pentru raportările financiare periodice şi dezvăluirea acţionarilor principali pentru companiile listate. Astfel, vor fi publicate obligatoriu raportări anuale şi semianuale şi se vor comunica achiziţiile prin care un acţionar trece anumite praguri (de la 5% la 75%).
MECANISME De asemenea, sunt stabilite modurile de depozitare şi diseminare a informaţiei. Aceasta va trebui comunicată rapid şi nediscriminatoriu la nivel european şi va trebui stocată astfel încât să fie accesibilă în permanenţă şi într-un mod cât mai simplu cu putinţă.
