Maria Uca Marinescu: Cu curajul m-am nascut. Mediul in care am trait m-a determinat sa fiu foarte ambitioasa. Puterea mi-am format-o pe parcurs. Am invatat sa nu ma sperii de greutatile vietii. Facultatea de educatie fizica m-a ajutat sa descopar importanta miscarii pentru sanatate si faptul ca trebuie facuta in mijlocul naturii. Cele trei valori, sanatate – miscare – natura, reprezinta pentru mine esenta vietii.
Capital: Precepte care se regasesc si in numele grupului „Temerarii”, grup cu care ati inceput sa organizati expeditii extrem de… temerare dupa 1990.
Maria Uca Marinescu: Dupa pensionare mi-am continuat activitatea in domeniul sportului prin taberele organizate cu acest grup, care se reimprospateaza mereu. Am inceput cu expeditii in muntii Tatra, apoi am continuat cu Dolomitii, Alpii si, in final, am ajuns si in Caucaz. Acolo am descoperit ce inseamna viata oamenilor in natura.
Capital: A fost inceputul unei noi etape in viata. Am aflat ca dupa 1990 v-ati inscris la facultate pentru a invata limba chineza. De ce?
Maria Uca Marinescu: De mica am fost atrasa de cartile de expeditii. Ma fascinau vietile exploratorilor celebri. Tot timpul am visat sa ajung in Tibet. M-am inscris la facultate deoarece aveam multe carti in limba chineza pe care voiam sa le citesc. Intamplarea a facut sa vina in vizita o delegatie de la Ambasada Chinei. Cand m-au intrebat de ce doresc sa invat limba chineza, le-am raspuns cu sinceritate ca vreau sa vizitez China.
Capital: si v-au ajutat sa va vedeti visul cu ochii.
Maria Uca Marinescu: Am stat in China cinci saptamani. Acest inceput mi-a dat curaj. Am descoperit ca se poate ajunge in oricare colt al lumii daca iti urmezi visul.
Capital: Cum ati ajuns in Insula Pastelui?
Maria Uca Marinescu: Acolo chiar nu speram sa ajung, desi imi doream foarte mult. Soarta si Dumnezeu insa m-au ajutat. Eram pe drumul de intoarcere din Antarctica. Pentru ca prinsesem o vreme foarte buna, imi mai ramasesera zece zile „in plus” fata de planificarea initiala, am decis sa vizitez Chile, Bolivia si Peru. Asa am ajuns intr-un targ artizanal din Santiago de Chile, unde am vazut exponate din Insula Pastelui. Am intrat in vorba cu vanzatoarea si asa am descoperit ca exista o cursa de avion spre aceasta zona. Cu 300 de dolari am ajuns pe Insula Rapanui, unde am stat chiar la familia acelei localnice.
Capital: Polul Nord a fost o alta chemare pe care ati urmat-o cu aceeasi hotarare.
Maria Uca Marinescu: Initial am vizitat Canada, pana in partea sa arctica. Acolo am bagat degetul in ocean si mi-am spus ca trebuie sa fac intr-un fel sa ajung pana la Pol. Ulterior am rugat niste prieteni care lucrau la ambasada Santiago de Chile sa se intereseze cum pot ajunge in Patagonia si tara de Foc. Intre timp, am fost invitata la Academia Romana, unde s-a organizat comemorarea a o suta de ani a expeditiei „Belgica” si a savantului Emil Racovita. Cu aceasta ocazie am aflat mai multe amanunte despre modul in care se poate ajunge in Antarctica si m-am oferit sa duc acolo niste placi comemorative din partea Academiei Romane. Am ajuns insa tara de Foc cu intarziere si am pierdut avionul armatei chiliene care pleca in Antarctica. sansa a fost sa gasesc un spargator de gheata rusesc care ducea doua echipe de cercetatori pe la sapte baze din Antarctica si am plecat cu ei.
Capital: In acelasi an ati reusit sa ajungeti la ambele capete ale Pamntului.
Maria Uca Marinescu: A fost tot o intamplare. Eu nu am astampar nici cand stau acasa. Calatoresc mereu. Eram in Dobrogea, cand mi-am propus sa merg pe urmele vikingilor si sa refac periplul lor in zona nordica a Pamantului. La Sankt Petersbug am reusit sa discut cu directorul Institutului de cercetari arctice si antarctice. M-a simpatizat si, in toamna lui 2000, m-am trezit cu o invitatie sa merg intr-o expeditie la Polul Nord. Am fost singura femeie in grupul celor zece temerari. A fost o experienta de neuitat. Cand am ajuns acolo, aveam picioarele degerate, dar traiam o stare de euforie, de victorie pe care nu pot sa o exprim in cuvinte. Grupul cu care am fost m-a simpatizat si m-au invitat sa merg cu ei si la Polul Sud. Pe 28 aprilie 2001 atingeam Polul Nord si pe 24 decembrie Sudul. In noaptea de ajun, la Polul Sudului, am cantat colegilor mei de expeditie colinde romanesti.
Capital: Exista vreun loc de pe Pamant pe care nu l-ati vizitat inca?
Maria Uca Marinescu: A fost o expeditie foarte grea. Podisul Antarctic este situat la 3000 m altitudine. Am prins si 12 zile de viscol puternic, asa ca efortul fizic a fost deosebit de mare. Acum, dupa ce mi-am revenit, ma pregatesc sa plec in Oceania. Vreau sa vizitez Australia, Tasmania, Noua Zeelanda, Papua, Noua Guineee si voi incerca sa realizez si niste performante sportive, urcand pe cele mai inalte varfuri. Aceasta este ultima parte a globului pe care nu o cunosc.
Carte de vizita
Data nasterii: 15 mai 1940, Gheorghieni, judetul Harghita
Studii: Facultatea de Educatie Fizica din Bucuresti, promotia 1960
Activitatea profesionala: sport de performanta initial si, mai tarziu, profesor de sport
Hobby: expeditiile in jurul lumii
