”Copii, mergeți la școală, că e bună și școala la ceva!” Fabuloasa perlă îi aparține geniului fotbalului românesc, Gheorghe Hagi. Totuși, dacă reușim să trecem peste comicul de situație, putem realiza că acest îndemn nu este chiar superficial. Astăzi, se spune despre cineva că a reușit în viață dacă apare zi și noapte la televizor sau dacă are destui bani încât să locuiască într-un palat și să conducă ultimul model de Mercedes. Școala, fără îndoială, nu are ce căuta în ecuație!
Atât timp cât un manelist afon câștigă într-o oră cât un profesor cu har într-un an, orice discuție este de prisos. Iar dacă te mai gândești și că manelistul nu a plătit în viața lui vreo taxă sau vreun impozit, ajungi ori la balamuc, ori emigrezi. Mai ai și varianta să te apuci de cântat, dar asta numai dacă te ajută fața. Vocea este un detaliu, dacă ai tenul potrivit și dinți de cal. Din păcate, sunt puțini care au calități atât de rare. De fapt, de aia și câștigă bine…
Când vine vorba de bani, în România niciodată nu a contat școala. În vremea comunismului, un muncitor vrednic câștiga cât un inginer care s-a chinuit, cel puțin cinci ani, să termine o facultate grea și aproape cât un director care avea în subordine mii de oameni. Totuși, atunci, oamenii care aveau carte erau respectați. Astăzi, atât de mulți oameni fără vreo calitate au terminat facultăți, încât ar fi și culmea să respecți pe cineva pentru că a pus mâna pe o diplomă de avocat, economist sau medic. Fabricile de diplome, private sau chiar și de stat, au produs pe bandă rulantă o grămadă de pseudo-specialiști și oricine a avut niște bani și a știut, cât de cât, să scrie și să citească a fost recunoscut de societate drept intelectual. Bineînțeles, și banii primiți sunt pe măsura inflației de persoane cu studii superioare. Adică foarte puțini, pentru că angajatorii chiar au de unde să aleagă.
În țările dezvoltate, lucrurile nu au stat așa. Orice tânăr care termina o facultate își găsea un job bine plătit. Paradigma însă s-a schimbat odată cu venirea crizei. De exemplu, șomajul în rândul tinerilor americani instruiți a depășit 50%, lucru de neimaginat în urmă cu câțiva ani. Prin urmare, se pare că nici în Occident, școala nu mai reprezintă garanția succesului. Modele devin miliardarii care nu au terminat niciodată vreo facultate: Bill Gates, Mark Zuckerberg și, mai ales, Steve Jobs.
Co-fondatorul Apple a intrat la colegiu imediat după liceu, dar, în scurt timp, a renunţat la carte. La 23 ani avea o afacere de un milion de dolari, iar la 25, aceeaşi firmă valora peste 100 de milioane. Viziunea, talentul și puterea de muncă au fost calități care au făcut mai mult ca orice școală. Cu ele, Steve Jobs a schimbat lumea. Păstrând o oarecare limită, și maneliștii noștri au ”calități”, iar cu ele sunt pe cale să strice o țară întreagă!
Totuși, e ”bună și școala la ceva”, pentru că sunt puține șanse ca cineva să aibă atâtea calități ca Jobs. Iar, dacă geniul nu are legătură cu școala, unele lucruri chiar se pot învăța. Măcar îți poți educa bunul gust…