Ovidiu Ungureanu, născut în Bacău, s-a apropiat de fotografie încă din copilărie, dezvoltând-o treptat ca pe un mijloc de exprimare și descoperire. Înainte de a se dedica complet artei vizuale, a navigat timp de aproape un deceniu pe mările lumii, imortalizând momente și peisaje efemere.
În cadrul unui dialog cu artistul, acesta ne-a vorbit despre colaborarea sa cu Ion Grigorescu și despre felul în care abordează arta fotografică.
O întâlnire întâmplătoare, un dialog artistic de durată
„Nu a fost un plan de colaborare”, mărturisește Ovidiu Ungureanu. Întâlnirea dintre cei doi artiști a fost una organică, lipsită de formalități, dar încărcată de semnificație.
În 2016, Ion Grigorescu a ajuns întâmplător în studioul lui Ungureanu, iar această întâlnire avea să marcheze începutul unei relații artistice unice.
„Domnul Grigorescu a cerut să vadă câteva fotografii… A stat câteva zeci de minute, le-a sortat și a zis: „Ceva nu e în regulă. Ce căutați dumneavoastră între ghețari?”
Ungureanu i-a explicat că multe dintre fotografiile sale au fost realizate pe film în timpul călătoriilor pe mare, surprinzând fragmente de peisaj efemere. Printre acestea se numărau și ghețari întâlniți în drumurile sale la cei doi poli, formațiuni de gheață care, între timp, au dispărut. Observația lui Grigorescu a scos la iveală caracterul trecător al acestor imagini, subliniind fragilitatea și schimbarea continuă a peisajelor surprinse. Această conștientizare comună a efemerității a devenit punctul de plecare al unui dialog artistic care s-a prelungit ani la rând. Cei doi au continuat să se întâlnească, iar fără un plan prestabilit, Ungureanu a început să documenteze prezența și gesturile lui Grigorescu în diverse spații.
Relația dintre cei doi nu a fost una convențională. „Nu am stabilit niciodată clar un proiect. Doar ne întâlneam și fiecare își făcea treaba”, spune Ungureanu.
Privirea invizibilă și interacțiunea subtilă
În timpul ședințelor foto, s-a creat un joc subtil între fotograf și subiect.
„El mă lăsa să cred că sunt invizibil, dar de fapt, era mereu conștient de prezența mea”, afirmă Ungureanu.
După nouă ani de colaborare, ceea ce inițial era doar o simplă explorare artistică a evoluat într-un proiect cu identitate proprie. Nu doar o expoziție de fotografie, ci un experiment vizual și performativ, în care cei doi artiști s-au influențat reciproc.
„La locul faptei” nu este doar o privire aruncată asupra procesului creativ al lui Ion Grigorescu. Este o reflecție asupra relației dintre observator și subiect, dintre fotograf și cel fotografiat. Este dovada că arta, atunci când este autentică, nu se termină niciodată, ci doar își schimbă forma.
Aceasta este esența colaborării lor, un amestec de spontaneitate și încredere reciprocă, în care fiecare dintre cei doi artiști își asuma rolul de martor și creator.
„La locul faptei” între moment și spațiu
Titlul expoziției nu este ales la întâmplare. „La locul faptei” sugerează nu doar locul fizic unde au avut loc întâlnirile și documentarea vizuală, ci și momentul efemer al actului de creație surprins în timp real. Este un titlu care vorbește despre spontaneitatea artistică, despre interacțiunea directă dintre artist și mediu, dintre observator și subiect. Ion Grigorescu și Ovidiu Ungureanu nu au căutat decoruri prestabilite, în schimb, au lăsat ca momentele să se întâmple, în mod firesc, acolo unde se aflau.
Mai mult decât atât, Ungureanu a vrut să demonstreze că Grigorescu nu și-a spus încă ultimul cuvânt în lumea artistică.
Când fotograful a fost întrebat ce anume a vrut sa demonstreze prin această expoziție, artistul a răspuns: „Că Ion Grigorescu încă mai avea lucruri de făcut.”. Ungureanu precizează că, deși artistul insistă că nu mai vrea sau nu mai trebuie să creeze, realitatea dovedește contrariul „În modestia lui tot timpul spune că el a terminat, că nu mai vrea, că nu-i mai trebuie”.
„La locul faptei” este o dovadă clară că actul artistic al lui Grigorescu continuă să evolueze. În ciuda rezervelor sale, acesta a continuat să deseneze, să panoteze, să fotografieze și să fie o parte activă a acestui experiment.
Pentru Ovidiu Ungureanu, această abordare a fost esențială pentru a păstra autenticitatea fiecărei imagini. Experimentul, așa cum îl numește chiar el, nu a avut o direcție fixă, ci a fost o călătorie artistică în care fiecare decizie s-a conturat organic. Scopul nu a fost să creeze o simplă documentare, ci să surprindă esența unui artist care, prin fiecare gest, își redefinește propria artă.
Un portret artistic dincolo de fotografie
Ion Grigorescu nu este un artist care doar creează lucrări și le expune. El își trăiește arta, iar granița dintre viață și creațiile lui devine aproape inexistentă. „El nu se rezumă la o operă pusă în cui și gata. Se plictisește foarte repede și revine mereu cu ceva nou”, spune Ungureanu.
În această dinamică neobosită, fotografia devine un mijloc de surprindere a unui proces artistic care nu se oprește niciodată. Tocmai această necontenită mișcare îl face pe Grigorescu un artist aparte, el nu doar creează, ci și experimentează continuu.
Această fluiditate artistică este remarcată prin felul în care îl descrie Grigorescu pe Ungureanu. Într-o scrisoare dedicată acestuia, artistul consacrat subliniază abordarea distinctă a fotografului:
„Să plutească la pol, între ghețuri, unde nu ar trebui să se vadă culori, și bineînțeles nici oameni, într-o lume fără lume, Ungureanu… a fotografiat oricum, spațiul fără soare, a descoperit lumina fotografiei, a acestor aparate optice care stau în atelierul lui…
E formidabil cum iese umanitatea mai mult din detaliul nearanjat, decât din totalul „îndelung studiat”, dar și din golul, nimicul fotografic, în aparentă cădere ghilotinată, ce pare că e simțită de modele, ce par a fugi de fotografie..”.
Prin aceste cuvinte, artistul consacrat subliniază abordarea distinctă a lui Ungureanu, o fotografie lipsită de artificii, dar plină de esență.
Un experiment care continuă să inspire
Expoziția „La locul faptei” nu este doar o simplă expunere de fotografii, ci o incursiune în procesul artistic al unui creator care nu încetează să se redefinească. Ion Grigorescu își lasă amprenta asupra fiecărei imagini, iar Ovidiu Ungureanu reușește să surprindă acele momente efemere în care arta și viața se contopesc.
Expoziția poate fi vizitată în perioada 11 februarie – 1 martie 2025 la Galeria Romană.
Program galerie: Luni – Vineri: 10:00 – 18:00
Sâmbătă: 10:00 – 15:00
Un prilej unic de a descoperi arta dincolo de convenții, într-un dialog al imaginii și al gestului spontan.
