La mulți ani, Nadia Comăneci!
Comitetul Olimpic și Sportiv Român a transmis pe Facebook un mesaj de mulțumire pentru Nadia Comăneci.
„Team Romania Legacy* Moștenirea Team Romania
Ne-au arătat că se poate, ne-au inspirat să încercăm și ne-au lăsat moștenire spiritul de campioniPentru fiecare bordură care a devenit bârnă, pentru fiecare bară de covoare devenită paralele inegale, pentru covorul transformat în sol şi pentru fiecare obstacol sărit de un copil, pentru toate visurile pe care le-ai inspirat şi fiecare suflet pe care l-ai atins, MULŢUMIM!
La mulţi ani, Nadia !„, a scris COSR pe facebook.
Cine este Nadia Comăneci
Nadia Comăneci, născută la 12 noiembrie 1961, a debutat în gimnastică la vârsta de 5 ani, fiind selectată de antrenorul Marcel Duncan și legitimată la AS Flacăra Onești. Începând din 1971, a fost antrenată de Bela și Martha Karolyi, iar la doar 11 ani a obținut primul său titlu de campioană națională absolută. Jumătate de an mai târziu, a concurat la categoria de maestre, ocupând locul al treilea.
În anul 1974, Nadia Comăneci a obținut primul său mare succes internațional, ocupând locul I la individual compus în cadrul concursului Cupa Prieteniei de la Gera, Republica Democrată Germană. A urmat o ascensiune rapidă, care a culminat în 1976 la Jocurile Olimpice de la Montreal – ediție consacrată drept „Olimpiada Nadia Comaneci”.
Nadia a intrat în istorie
La această competiție, Nadia a intrat în istoria sportului, primind șapte note de 10 (primele în istoria concursurilor oficiale de gimnastică) și stabilind un „record absolut” de 20 de puncte la paralele inegale, conform codului de punctaj de la acea vreme, conform informațiilor de pe cosr.ro. Performanțele sale notabile la Montreal au adus cinci medalii: trei de aur, la individual compus, bârnă și paralele, una de argint cu echipa României și una de bronz la sol.
După anul 1977, Nadia Comăneci și-a continuat antrenamentele la București, colaborând cu antrenorii Iosif Hidi, Gheorghe Condovici, Atanasia Albu (septembrie 1977 – august 1988), Gheorghe Gorgoi, Anca Grigoraș (aprilie 1980 – august 1981). În 1978, la Campionatele Mondiale de la Strasbourg, a obținut primul titlu mondial la bârnă pentru gimnastica românească, cât și două medalii de argint, la sărituri și cu echipa. Un moment de referință a fost în 1979, la Campionatele Mondiale de la Forth Worth (SUA), unde a făcut parte din echipa de gimnastică a României care a câștigat primul titlu de campioană mondială pe echipe (389,550 puncte) din istoria gimnasticii.
Nadia Comăneci a devenit triplă campioană continentală
A câștigat definitiv „Cupa Europei”, fiind prima gimnastă care a reușit această performanță. În 1975, a obținut „Trofeul Campioanelor” la Londra, iar în 1979, la „Cupa Mondială” din Tokyo, s-a clasat pe primul loc la sol și sărituri, pe locul al doilea la bârnă și pe locul al treilea la individual compus. La Universiada de la București din 1981, Nadia a obținut cinci medalii de aur.
Nadia Comăneci s-a retras din activitatea competițională în 1984, având în palmares 25 de medalii câștigate la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale și Campionatele Europene, dintre care 16 de aur.
În ceea ce privește codul de punctaj al Federației Internaționale de Gimnastică (FIG), la paralele inegale sunt incluse două elemente denumite „coborâre Comăneci” și „salt Comăneci”.
Nadia s-a căsătorit cu Bart Conner, campion de gimnastică al SUA
În noiembrie 1989, Nadia Comăneci a emigrat în Statele Unite ale Americii, apoi în Canada, pentru ca ulterior să se stabilească din nou în SUA, în statul Oklahoma. S-a căsătorit cu Bart Conner, campion de gimnastică al SUA și campion olimpic. Cei doi au un fiu, Dylan Paul, născut în 2006.
În 1996, Nadia Comăneci a fost aleasă președinte de onoare al Federației Române de Gimnastică (FRG). În 1998, Fundația americană pentru Sport Feminin (WSF) i-a acordat „Premiul Flo Hyman” în recunoașterea meritelor sale deosebite în sport. Performanțele sale remarcabile au fost incluse și în „Hall of Fame” al gimnasticii mondiale.
După Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia Comăneci a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului. În 1984, Comitetul Internațional Olimpic i-a acordat „Ordinul Olimpic de Argint” pentru meritele deosebite în domeniul sportului și serviciile remarcabile aduse cauzei olimpice. Din partea Comitetului Olimpic Român, a primit „Colanul Olimpic”. În anul 2000, i s-a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de comandor.
