Popularitatea atat de ridicata a acestui joc in Romania se datoreaza in primul rand costului redus al biletelor de joc. Cu numai cateva mii de lei, oricine isi poate incerca norocul. In doar cativa ani, jocul de bingo a devenit un fel de ruleta a saracilor. In Romania functioneaza si foarte multe cazinouri, insa acestea sunt frecventate mai ales de turisti straini sau de oameni bogati. Pentru ca, daca nu ai cel putin cateva milioane de lei, nu are rost sa intri in sala luxoasa a unui cazino. La bingo lucrurile sunt mult mai simple. Daca nevasta te trimite sa cumperi patru paini, o poti fenta, cumparand doua bilete de bingo. Castigi sau nu, important este ca ti-ai incercat norocul. In general aceasta este psihologia celor care frecventeaza salile de joc.
Aceasta patima a dus la o adevarata explozie a salilor de bingo. Astfel, anul trecut numarul acestora era de aproximativ 145 la nivelul intregii tari, dintre care sapte functionau in Bucuresti. Insa patronii salilor nu au dus-o tocmai bine in ultimul an, in aceasta perioada numarul salilor scazand destul de mult. „Acum mai functioneaza doar 119 sali de bingo”, ne-a declarat Vasile Stanga, unul dintre patronii de la Bingo Europa si vicepresedinte al Asociatiei Organizatorilor si Producatorilor de Jocuri de Noroc din Romania (AOPJNR).
Falimentele
au relaxat fiscalitatea
Ministerul Finantelor pare a nu fi de acord cu acest numar. „In prezent sunt autorizate 95 de sali, dintre care sase functioneaza in Bucuresti”, ne spune Elena Ianda, director la Directia administrarii monopolului de stat din Ministerul Finantelor, directie in cadrul careia isi desfasoara activitatea Comisia de autorizare a jocurilor de noroc. Diferenta intre ceea ce a autorizat Ministerul Finantelor si ceea ce stie Vasile Stanga din teren este de 24 de sali. Deci ori ministerul nu stie exact pe ce percepe impozite, ori cele 24 de sali functioneaza fara autorizatie.
Motivul principal al diminuarii numarului de sali este cresterea taxei de autorizare. Pana in iunie 1998, aceasta era de 26 milioane lei si se platea anticipat pe o perioada de trei ani. Spre disperarea patronilor de sali, taxa s-a marit de cinci ori, ajungand la valoarea de 130 milioane lei, cu obligatia de a fi platita anual. Acesta se pare ca a fost unul dintre principalele motive ale falimentelor in serie de anul trecut. La aceasta se mai adauga si introducerea unei accize de 20% si, mai apoi, de 30%, aplicata la diferenta dintre venituri si premiile acordate. La finele lui 1998, Executivul si-a dat seama ca taxele si accizele impovareaza organizatorii de jocuri de noroc si, ca atare, a relaxat fiscalitatea. A fost emisa Ordonanta de urgenta nr. 69/1998, prin care se diminueaza valoarea taxei de autorizare la 100 milioane lei, cu amendamentul ca aceasta se indexeaza in functie de inflatie, prin ordin dat de Ministerul Finantelor. Tot atunci acciza a disparut. „In prezent, datorita inflatiei, taxa de autorizare a urcat la 113 milioane lei”, ne-a declarat Elena Ianda.
Toate cartoanele de joc se tiparesc acum la Imprimeria Nationala, insa, pana nu demult, organizatorii de bingo isi puteau tipari cartoanele unde voiau. Prin introducerea obligativitatii tiparirii cartoanelor la Imprimeria Nationala, pe langa taxa anuala de autorizare, fiecare patron al unei sali trebuie sa plateasca in avans 7% din valoarea nominala a cartoanelor achizitionate. Asta inseamna ca daca anul acesta se vor vinde la fel de multe cartoane ca anul trecut (650 de milioane de bucati), la un pret mediu de 3.000 de lei bucata, bugetul de stat va putea beneficia, numai de pe urma acestei taxe, de 136,5 miliarde lei. Insa datele problemei s-au modificat prin falimentul a 26 de sali. Pe de alta parte insa, a aparut sistemul de bingo televizat, Teleeurobingo. In primele doua luni de functionare, organizatorul sistemului Teleeurobingo a pus in circulatie doua milioane de cartoane. Numai ca pentru sistemul de bingo televizat, pe langa acea taxa de 7%, patronul mai trebuie sa scoata din buzunar 15% din incasarile estimate la data avizarii, dar nu mai putin de 150 milioane lei. „Pentru Teleeurobingo, noi platim lunar statului 5,5 miliarde lei. Aceasta suma reprezinta taxa de 15%”, sustine Vasile Stanga. El incaseaza lunar de pe urma sistemului Teleeurobingo suma de 36 miliarde lei. Daca fostului handbalist afacerea ii va merge la fel de bine pe toata perioada acestui an, el va incasa aproape 432 de miliarde lei, din care va da statului 66 miliarde lei, suma ce reprezinta numai plata taxei de 15 procente. Stanga sustine ca de pe urma afacerii sale castiga lunar numai 1,5 miliarde lei. „Cheltuielile noastre de regie sunt foarte ridicate. In plus, noi trebuie sa dam ca premii minimum 65% din incasarile de la sala si 50% din cele de la Teleeurobingo. Daca scadem toate acestea, ramanem cu un profit brut de doar 5-10%”, ne declara Vasile Stanga. Nici castigatorii nu scapa neimpozitati. „Castigurile mai mari de trei milioane lei sunt impozitate cu 10%”, a continuat Stanga.
Televiziunea strica
afacerile
Insa succesul pe care l-a avut Bingo Europa cu sistemul de bingo televizat a dus la o scadere a numarului celor care veneau la sala. Motivul se pare ca tine de comoditatea jucatorilor. De departe, Bingo Europa a avut cel mai mare succes, in prezent avand patru sali in tara, la Bucuresti, Constanta, Galati si Ploiesti. Vasile Stanga detine numai 40% din afacere, restul fiind in proprietatea unor cetateni spanioli, in frunte cu Rafael Moscato.
Acesta mai are afaceri similare celei din Romania in toata Spania si in mai multe tari din America de Sud. Surse din cadrul Comisiei de avizare a jocurilor de noroc ne-au declarat ca scaderea numarului de jucatori din salile lui Vasile Stanga i-a cam nemultumit pe asociatii spanioli. Licenta firmei Bingo Europa expira in luna septembrie a acestui an, iar spaniolii se pare ca nu mai doresc reinnoirea ei. Dar si alte sali au succes. Nu la fel de mare ca cel inregistrat de Bingo Europa, salile acesteia fiind foarte mediatizate.
Daca puterea de cumparare ar fi mai mare, fara indoiala ca romanii care nu si-ar incerca sansele la bingo macar de doua-trei ori pe luna ar fi foarte putini.
Deocamdata salile raman doar cu impatimitii dispusi sa-si ingroape salariile.     

Premiile nu sunt mari, dar se castiga experienta
Doar sfarsiturile de saptamana mai aduc aminte patronilor de sali de bingo de vremurile in care localurile lor musteau de jucatori. Acum, miscarea este destul de slaba. Afisele care anunta cate persoane pot incapea intr-o sala nu isi mai au rostul, pentru ca acestea se umplu, in general, doar la un sfert din capacitate.

La mijlocul saptamanii, o armata de bodyguarzi te intampina pe scarile de la intrarea salii Bingo Europa. Un afis mare, care trona deasupra usii, te avertiza: „Pentru siguranta ta, controlul este obligatoriu”. Drept urmare, imediat ce am trecut pragul salii „o tentativa” de bodyguard, inarmat cu un detector de metale de genul celor folosite in aeroporturi, ne-a poftit la control. Ne-am conformat imediat. Cum nu detineam nici bombe, nici arme de foc si nici aparate de fotografiat, care ar fi putut periclita siguranta jucatorilor de bingo din sala, controlul a decurs fara probleme. Numai o amarata de umbrela l-a infuriat putin pe cel responsabil cu controlul, insa situatia s-a remediat rapid, umbrela fiind depusa in siguranta, la garderoba.
Dupa cat de multi oameni de ordine erau la intrare, te asteptai ca sala sa fie arhiplina. Insa, stupoare! Doar cincizeci de jucatori „se inghesuiau” pe cele cinci sute de scaune ale salii. Putini, dar prinsi de joc. Un joc nu dureaza mai mult de zece minute. De indata ce acesta ia sfasit, o multime de fete incep sa se miste prin sala, cu un scop precis: vanzarea de cartoane. Pretul acestora nu este mai mare de cinci mii de lei. Premiile variaza in functie de numarul de cartoane vandute. La aproximativ o mie, premiul de linie era de 150.000 lei, iar cel de bingo, de 550.000 lei. r
Exista si un premiu mai consistent. Din fondul de premiere se opreste un anumit procentaj, care se cumuleaza in permanenta. Premiul se numeste Bingo acumulat si este castigat de cel care reuseste sa obtina bingo inainte ca a cincizecea bila sa fie scoasa din urna. Insa aceasta regula nu este batuta in cuie, decizia in privinta bilei la care se acorda premiul de bingo acumulat apartinand organizatorului. In momentul participarii noastre la joc, premiul era destul de mic, de aproape 500.000 lei, ceea ce dovedeste ca el fusese de curand acordat. In urma cu cativa ani, a fost o situatie ciudata la Bingo Europa: premiul de bingo acumulat a fost castigat de trei ori intr-o saptamana, spre disperarea patronului. „A fost chiar un record mondial, obtinandu-se un bingo acumulat la bila 28. Ceea ce ni s-a intamplat noua in acea saptamana poate crea probleme financiare oricarui organizator de bingo”, ne-a declarat Vasile Stanga, unul dintre patronii de la Bingo Europa.r
Ion Vasile este strungar si joaca bingo de vreo cinci ani. Acum urmareste simultan patru cartoane de joc intinse pe masa din fata sa si incercuieste cu viteza numerele extrase. „Sunt bolnav de bingo. Imi dau seama ca pierd bani, dar nu pot sa ma opresc. Cand m-am apucat de joc, mi se parea totul foarte simplu. In plus, am facut bingo inca din prima seara in care am intrat in sala de joc. Cred ca asta m-a dat peste cap”, ne-a spus Ion Vasile. Ii cunoaste pe cei mai multi dintre jucatorii din sala, dar nu sta langa ei, din superstitie. Cat am stat langa el, nu a castigat nimic, dar acest lucru nu l-a descurajat, el continuand sa cumpere cartoane si sa spere ca va pleca acasa cu bani macar de o bere.r
Daca nu esti un jucator experimentat, cu multe ore la activ in sala de bingo, este foarte greu sa tii pasul cu ritmul in care sunt anuntate bilele extrase. Insa cei prezenti in sala nu aveau probleme in a incercui numerele castigatoare de pe cinci sau sase cartoane deodata. Lucrurile se desfasurau atat de repede, incat nici nu auzeam cand cineva din sala striga „Linie!” sau „Bingo!”. Depasiti de situatie, am parasit sala. La iesire, o multime de oameni, mai mare decat cea a jucatorilor din sala, completa cu indarjire taloane pentru o tombola organizata tot de Bingo Europa. Afacerile prosperau in jurul salii, vreo cateva vanzatoare de seminte imbunatatindu-si cifrele de afaceri pe seama celor care cumparau taloane pentru tombola. r
Regia de protocol r
are sala de bingor
La sala de bingo care functioneaza in incinta Salii Palatului, miscarea era chiar mai slaba. Insa aici nu exista nici control, nici bodygarzi. Vreo douazeci de jucatori erau imprastiati intr-o sala mai mica decat cea de la Bingo Europa. Aici, cartoanele costau mai putin, dar si premiile erau mai mici. r
Doar 10.000 de lei pentru linie si 150.000 de lei pentru Bingo. De asemenea, erau si mai putine fete care se ocupau cu vanzarea cartoanelor. Una dintre ele, Nicoleta Dobre, ne-a spus ca dupa ora zece seara incep sa se adune adevaratii jucatori. „Vinerea si sambata, sala este aproape plina”, a continuat Nicoleta Dobre. Aici, din sumele obtinute din vanzarea biletelor, 5% se acorda pentru linie, 45% pentru Bingo, 5% se colecteza pentru bingo acumulat (care se acorda la bila 60) si alte 15 procente pentru un fond de rezerva. Premiile speciale se aduna si se acorda abia spre dimineata, prin aceasta manevra proprietarii afacerii incercand sa tina jucatorii cat mai mult in sala.r
La Sala Palatului se vindeau in medie 200-300 de bilete pe joc. Sala este patronata de Casino Victoria in Asociere cu Regia Autonoma a Patrimoniului Protocolului de Stat, care este si proprietara cladirii. r
La a treia sala de Bingo din centrul Bucurestiului, vizavi de Palatul Telefoanelor, in Pasajul Victoria, un lacat imens era asezat pe usa de la intrare. Pe geam era lipit un afis care anunta potentialii jucatori ca sala este inchisa temporar. Nu se stie care sunt motivele inchiderii. Ar putea fi o simpla renovare, dar ar putea fi si o cedare in fata concurentei. Alaturi, la doar cativa metri, o sala de jocuri mecanice mergea din plin. Se pare ca aceasta nu avea nevoie de renovare. tr
r
Fiecare bingoman cu superstitiile luir
Jucatorii de bingo se impart, in general, in doua categorii: cei bine situati financiar, care vin la sala doar pentru a se distra, neinteresandu-i daca vor castiga sau nu, si impatimitii, care, de cele mai multe ori, isi joaca o mare parte din salariu si care, seara de seara, spera ca vor da marea lovitura. Alexandru Ionescu face parte din a doua categorie. S-a apucat de joc in 1990, cand s-au deschis primele sali de bingo, si pana acum nu a avut castiguri substantiale. Sustine ca nu are o metoda de joc si ca se bazeaza doar pe noroc. „Cine sustine ca are o strategie clara este un mare mincinos. Ori ai bani si cumperi mai multe cartoane, astfel crescandu-ti sansele de joc, ori stai cu cateva mii de lei si astepti norocul”, ne spune Ionescu. r
Orice jucator impatimit are o sumedenie de superstitii. Nicoleta Dobre, care imparte cartoane la sala de bingo din incinta Salii Palatului, ne-a spus: „Pe cei innebuniti de bingo ii remarc imediat. Sunt plini de superstitii si unii chiar imi creeaza probleme pentru ca vor anumite bilete iar eu nu am timp intre jocuri sa scotocesc in teancul de cartoane pentru a-l multumi pe fiecare”. r
Superstitiile par de cele mai multe ori puerile, dar ele sunt foarte respectate in lumea jucatorilor. Unii se asaza doar in partea stanga a salii, altii cumpara ultimele cartoane puse in vanzare, iar altii nu cumpara bilete de joc decat de la o anumita persoana. Daca vanzatoarea de la care cumpara, in mod obisnuit, un jucator nu vine intr-o zi la serviciu, acesta nu joaca. „Cu norocul nu te pui. Eu joc numai in partea stanga a salii si intr-o zi se castiga numai in partea dreapta. M-am hotarat sa ma mut si eu pe dreapta, dar castigurile au inceput sa curga in stanga”, a incheiat Alexandru Ionescu.r
r