La Stampa: Noua frontieră a jurnalismului. De la Penny Press la Inteligența artificială
Ne află în faţa unei noi frontiere a jurnalismului și a informației, așa cum eram acum treizeci de ani, în zorii internetului și a transformării digitale. Și, încă o dată, provocarea cu care ne confruntăm nu poate fi rezolvată doar cu vechile instrumente ale profesiei, conform lastampa.it
Ce s-a schimbat? Și ce se va schimba? Să începem cu două date: 1830, nașterea știrilor și 1991, nașterea web-ului. Aceste date marchează două momente fundamentale în transformarea profesiei, două cezuri care schimbă regulile jocului. În cartea The Discovery of the News (Liguori 1987), Michael Schudson analizează în detaliu cum în Statele Unite, în jurul anului 1830, câţiva editori vizionari și-au dat seama că, pentru a face ziarele atrăgătoare pentru noul public alfabetizat și urbanizat, erau necesari jurnaliști plătiți în mod regulat, capabili să găsească știri de mare interes, atât locale, cât și internaționale. Acești editori au decis să scadă prețul ziarului, care până atunci fusese un mijloc de informaţie scris de elite pentru elite, de la șase cenți la un bănuț, siguri că pierderea de venituri va fi compensată pe larg de creșterea vânzărilor și a publicității, atrasă de un public mai larg și mai popular.
De la Penny Press la nașterea internetului
Nașterea Penny Press are loc într-un anumit context și marchează câteva repere:
1.Lipsa de informatie.
2.Jurnaliștii devin indispensabili pentru a găsi știrile, sunt plătiți pentru această activitate, se naște profesia așa cum o cunoaștem astăzi.
3. În acest context, categoria se ridică la un statut social apreciat.
4.Ziarele, care au monopolul informației, devin fundamentale pentru formarea opiniei publice.
5. Modelul de buisness Penny Press se dovedește în mare măsură sustenabil pentru editori și alimentează industria informației timp de aproape două sute de ani.
În 1991, odată cu nașterea internetului, începe era pe care o trăim, în multe privințe, foarte diferită de cea care a făcut posibilă Penny Press și nașterea mass-mediei. Şi în acest caz putem încerca să identificăm câteva puncte fixe:
1.Am intrat în era abundenței, caracterizată printr-un flux neîntrerupt de informații de la toți la toți.
2.Odată cu nașterea rețelelor de socializare și cu consecința dezintermediere, jurnaliștii pierd o poziție exclusivă, nu mai sunt necesari pentru a transmite informații și știri. Dacă înainte un politician, un manager, un magistrat avea nevoie de medierea unui jurnalist pentru a vorbi cu oamenii, astăzi îl poate eluda cu ușurință, datorită oportunităților pe care internetul le oferă tuturor, pretutindeni.
3.Începe un proces de proletarizare a categoriei: din ce în ce mai puțini jurnaliști au un contractat și sunt plătiţi mai puțin decât în trecut.
4.Profesia își pierde progresiv credibilitatea, poate cel mai prețios atu pentru cei care trebuie să informeze.
5.Modelul de afaceri născut odată cu Penny Press intră într-o fază de criză structurală, vânzările la chioșc se prăbușesc, agenții de publicitate aleg alte platforme. După aproape 200 de ani, industria informației trebuie să găsească o nouă formulă de sustenabilitate.
Jurnalismul și informația nu sunt în criză, însă industria editorială trece printr-un moment foarte dificil, chiar dacă unele bune practici puse în aplicare de ziarele internaționale arată că tendința poate fi inversată.
New York Times: model narativ pentru viitorul jurnalismului digital
Să luăm exemplul publicaţiei New York Times. În 2012, ziarul a publicat pe site-ul său web „Snow Fall”, o investigație lungă și multimedia despre avalanșa Tunnel Creek. Articolul, semnat de John Branch, câștigă în 2013 premiul Pulitzer, dar, mai presus de toate, experimentează un model narativ pentru viitorul jurnalismului online care amprentează viitorul New York Times.
În era reproductibilității tehnice maxime a informațiilor, când toată lumea copiază totul și conceptul de scoop este estompat, New York Times inventează un format care nu poate fi reprodus. Multe ziare internaționale vorbesc despre asta, menționează „opera”, însă nimeni nu o poate fura, sau copia. Dacă doriți să citiți „Snow Fall”, un conținut atât de original încât nu poate fi reprodus, trebuie să intraţi pe pagina New York Times , iar pentru a accesa conținutul ziarului, trebuie să vă abonați.
Dar ce se află în spatele acestui nou model informațional? Abilități profesionale care nu sunt doar cele clasice jurnalismului. Redacțiile de astăzi au nevoie de analiști, de grafice de vizualizare, algoritmi și experți în inteligență artificială, așa cum erau necesari jurnaliștii în 1830. Aceste noi figuri sunt și vor deveni din ce în ce mai indispensabile. Cu toate acestea, categoria jurnaliștilor din Italia ridică o barieră împotriva acestei noi lumi. Desigur, există teama comprensibilă de a pierde locul de muncă. Dar este o teamă neîntemeiată, deoarece cele mai inovatoare ziare au crescut numărul jurnaliștilor. Nu prin apărarea vechiilor locuri de muncă vom salva profesia. Precedând astfel, vom reuşi doar s-o slăbim.
Laboratorul de cercetare și dezvoltare din spatele poveștilor de succes
New York Times nu este un caz izolat. Există și alte exemple de succes în lumea editorială, precum Wall Street Journal, Associated Press, Reuters, BBC, Washington Post. Toate aceste ziare, care ies foarte bine din criză, au creat în cadrul lor laboratoare interdisciplinare de cercetare și dezvoltare. Desigur că există jurnaliști, deoarece vechile reguli ale profesiei nu pot fi ignorate, dar există și ingineri, dezvoltatori, programatori, data scientist, grafice de vizualizare care studiază și caută noi formule de analiză și relatare, deseori în colaborare cu universități și startup-uri. În opinia mea, acesta este un pas fundamental.
Cazul Italiei: reducerea costurilor și puțină inovație
Redacțiile italiene nu au o cultură a laboratorului de cercetare și dezvoltare. În parte, este responsabilitatea editorilor, care au răspuns crizei în principal prin reduceri, cu reducerea costurilor atât în investiții, cât și prin reducerea locurilor de muncă. Dar mă îndoiesc că sustenabilitatea jurnalismului poate fi găsită urmărind doar calea reducerilor. În schimb, cred că primul punct fundamental pentru o nouă fază de creștere este de a aduce cercetarea și dezvoltarea în ziare, reviste și mass-media. O accelerare către inovație și experimentare care ar trebui să folosească și de acordurile de parteneriat cu universități și start-up-uri.
De ce este atât de important ca ziarele să aibă facilități de cercetare și dezvoltare? Să ne întoarcem la aceste două date: 1830 și 1991. Ambele marchează, pentru aspecte diametral opuse, o schimbare radicală în viitorul profesiei. Au trecut 30 de ani de la nașterea web-ului. Dacă luăm în considerare că în următorii trei ani vom produce mai multe informații decât s-au produs din 1991, este ușor de înțeles că provocarea cu care se confruntă jurnalismul nu mai poate fi înfruntată doar cu vechile instrumente ale profesiei.
În societatea big data, este omenește imposibil pentru orice redacție să poată filtra și contextualiza evenimentele scoţându-le din zgomotul de fundal al fluxului neîntrerupt. Acesta este motivul pentru care inteligența artificială devine un ajutor vital în munca noastră. Nu trebuie să ne fie frică, trebuie să o cunoaștem, trebuie să o gestionăm şi să o controlăm. Algoritmii, aşa cum au fost creați de oameni, nu sunt infailibili. Prejudecățile noastre, greșelile noastre se perpetuează în algoritmi. Trebuie să fim noi cei care să gestionăm și să controlăm aceste instrumente. Şi în Italia există necesitatea formării unei generații de jurnaliști capabili să scrie algoritmi editoriali pe baza regulilor, dar și a principiilor etice și deontologice ale profesiei.
Inteligență artificială, algoritmi editoriali și mijloace media sintetice
Inteligența artificială, care ne înconjoară și pe care o folosim deseori zilnic fără să ne dăm seama, este din ce în ce mai prezentă și în procesele editoriale workflow redacţionale. În Italia continuă să fie un tabu, dar în marile ziare ale lumii, AI este utilizată zilnic pentru filtrarea și căutarea faptelor și evenimentelor necesare producerii de știri și distribuirii acestora. Să luăm trei exemple semnificative dintre numeroasele care s-ar putea face.
Să începem cu newsgathering. Reuters s-a echipat cu News Tracer, un software care scanează și monitorizează rețelele sociale în timp real, 24 de ore pe zi și 7 zile pe săptămână. Algoritmii și inteligența artificială reușesc să extragă potențiale evenimente demne de știri din zgomotul de fundal al social media. În 2015, grație News Tracer, Reuters a fost prima agenție din lume care a dat știrea despre împușcăturile de la San Bernardino, deoarece software-ul a detectat o serie de postări pe rețelele sociale care descriau aceste fapte și a extras imediat conținutul care a fost folosit apoi de către reporterii Reuters pentru verificări și pentru a începe povestea masacrului.
Al doilea exemplu: producția de știri. Din 2014, Associated Press a automatizat unele fluxuri, în special pentru știrile sportive și financiare. Ce presupune acest lucru? Inteligența artificială, instruită pentru a citi datele financiare ale companiilor listate, scrie direct lansările agenției. De la 300 de rapoarte financiare acoperite doar de jurnaliști, astăzi AP a ajuns la 4.400, datorită ajutorului AI.
A scăpat astfel agenția de jurnaliștii care raportau ştirile în mod tradițional? Deloc, îi folosește pentru a face analize, pentru a explica, acţiuni care reprezintă în fond valoarea adăugată a jurnalismului. Este clar că inteligența artificială oferă un raport care arată cifrele care stau la baza performanței companiilor, dar dacă apare o anomalie, o schimbare accentuată în comparație cu rapoartele anterioare ale aceleiași companii, analiza și explicația motivului pentru care s-a întâmplat acest lucru constituie exclusiv terenul jurnalistului.
Al treilea exemplu: distribuția. Jurnalistul Matthew Amroliwala, care vorbește doar engleză, citește în fiecare zi BBC World News. BBC News Lab, utilizând software-ul „Synthesia”, a creat în 2016 un program AI care permite jurnalistului să apară pe video în timp ce pare să citească aceleași știri și în spaniolă, mandarină și hindi. Sistemul funcționează astfel: textul în limba engleză este tradus automat în cele trei limbi, apoi, programul recreează discursul din text cu vocea jurnalistului și adaptează în video mișcările labiale folosind tehnica utilizată pentru a produce deep fake-urile. Astfel, doar cu costurile tehnologiei software, BBC își poate extinde considerabil audiența. În Italia, RAI încă discută îdespre un ipotetic canal în limba engleză, în timp ce ar fi suficient să selectaze dintre programele pe care le produce deja cele potrivite pentru export și să aplice tehnologia pentru a obține un rezultat, probabil mai bun și cu costuri infinit mai mici.
Toate aceste tehnologii nu au, evident, obiectivul de a înlocui jurnaliștii, ci de a le îmbunătăți munca, îndeplinind sarcini repetitive cu o valoare adăugată redusă. De ce ar trebui să pierdem ore rescriind un interviu dacă există un software care o face mai bine în doar câteva secunde?
În Italia, din păcate, am rămas în urmă, ca acum 30 de ani cu revoluția digitală. Există câteva experimente. Am făcut una cu Applied XL, compania americană cu care lucrez pentru Ansa. Ideea s-a născut în martie 2020, într-un lockdown complet cauzat de situația de urgență Covid. Ziarele au raportat zilnic buletinul Protecției Civile privind progresul pandemiei. Practic, era vorba de același articol cu date actualizate. Fără îndoială o muncă repetitivă. Așa că am produs pentru Ansa un flux de știri automate, titluri, texte și grafică, cu progresul epidemiei. Realizate în întregime graţie inteligenței artificiale care citește datele și pregătește textele pe baza șabloanelor jurnalistice pe care le-am pregătit. Din aprilie 2020, fluxul automat de informații la nivel național și de regiune este online pe site-ul Ansa.
Un al doilea experiment a fost efectuat pentru Meteo.it de la Mediaset. Şi în acest caz, pornind de la datele structurate și luând în considerare toate variabilele din șabloane, am automatizat prognoza meteo a municipalităților italiene.
Inițial, așa cum am văzut cu inovația Penny Press, sarcina reporterilor era în primul rând cea de a găsi știrile și a scrie articolele. În ultimii ani, odată cu apariția noilor tehnologii și a digitalizării, reporterii au fost chemați și să îndeplinească alte sarcini, ajungând să dețină două roluri: de jurnalist și de asistent al jurnalistului. Astăzi avem un aliat puternic, inteligența artificială, care poate îndeplini multe sarcini facilitând și accelerând munca noastră. Calculatoarele au ajuns la o putere de calcul care ne permite să facem lucruri de neimaginat în urmă cu 10 ani. Dar, pentru a profita la maximum de aceste tehnologii, trebuie să începem să experimentăm, doar în acest fel putem spera să găsim formula pentru o sustenabilitate a jurnalismului.
Deoarece reducerile au fost făcute și este greu de crezut că vom reveni la valorile ocupării forței de muncă din trecut. Nu vom ieși din criză dacă jurnaliștii continuă să fie atrași de sarcini repetitive care iau mult timp, care ar trebui să fie dedicat în schimb creșterii calității mass-media noastre. Aceasta este calea pe care ar trebui să o luăm, împreună. Pe de o parte, editorii, care trebuie să redescopere sustenabilitatea modelului de afaceri; pe de altă parte, jurnaliștii, care trebuie să aibă mai mult timp pentru a lucra liniştiţi la calitatea informațiilor. Pentru că, așa cum arată New York Times, dacă produci un jurnalism original, de calitate, care este greu de reprodus de către alții, atunci şi cititorii vor fi mai dispuși să plătească pentru ceea ce le place și pentru ceea ce nu pot găsi în alte ziare. Ne confruntăm cu o provocare epocală, exact ca acum 30 de ani, cu revoluția digitală. Și tot ca acum 30 de ani suntem lăsați în urmă. Acesta este motivul pentru care este important să experimentăm noi tehnologii, oportunitățile oferite de inteligența artificială și noi forme de povestire.
