Lafarge Cementos operează o fabrică de ciment cu o capacitate de producţie de 1,4 mil. tone, localizată în Otavalo, în nordul Ecuadorului. „Vânzarea va contribui la obiectivul Lafarge de a-şi reduce datoriile nete sub 9 mil. euro în 2014“, potrivit unui comunicat al producătorului.
Pentru ca fuziunea dintre cei doi producători de ciment să fie acceptată de autorităţile de concurenţă, Holcim şi Lafarge trebuie să vândă, la nivel global, fabrici care ar putea valora circa 7 mld. euro.
Cele patru fabrici pe care Holcim şi Lafarge le deţin în România au o capacitate anuală de producţie de circa 7,2 mil. tone, echivalentul a circa 66% din piaţă. Pentru a se alinia la legile concurenţei, noul conglomerat trebuie să renunţe la cel puţin două fabrici, pentru a-şi reduce cota de piaţă la circa 43%, potrivit unor calcule realizate de Deutsche Bank. Cimentul fiind un produs a cărui cost nu justifică transportul pe distanţe mari, cel mai probabil potenţialii cumpărători vor veni din zonă.
„Până în Turcia se poate transporta cu costuri normale. Interesul jucătorilor din Turcia va fi direcţionat către fabrica Lafarge de la Medgidia. Fabricile care sunt în centrul ţării: Holcim Câmpulung, Lafarge Hoghiz şi staţia de măcinare a Lafarge de la Târgu Jiu, nu vor fi vândute, pentru că ele vor constitui nucleul grupului, care oferă o poziţie bună în piaţă. A doua fabrică ce ar putea fi vândută este cea a Holcim de la Aleşd, dar nu ştiu de unde ar putea apărea capital în această zonă. Din cota de piaţă de 66%, cât au acum împreună Holcim şi Lafarge, dacă scădem fabricile de la Medgidia şi Aleşd, se ajunge exact la cota indicată de Deutsche Bank de circa 40%“, a declarat recent pentru Capital Claudiu Georgescu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Materiale de Construcţii din România (APMCR). Potrivit acestuia, în actualele condiţii de piaţă, preţul celor două fabrici ar putea fi în jurul sumei de 350 mil. euro.
Citiţi şi Impactul unei fuziuni fără precedent
