În urmă cu zece ani, pasagerul putea trimite la cala avionului, fără costuri suplimentare, două bagaje, cu o greutate de maximum 32 de kilograme. Ulterior, cantitatea de haine și obiecte personale a avut restricție la 23 de kilograme, iar în prezent, deși s-a păstrat sarcina, companiile aeriene au redus numărul geamantanelor. Mai exact, pe zborurile din Europa, niciun operator nu permite pasagerului să plaseze la cală un al doilea bagaj fără să plătească (tariful este aproximativ 50 de euro) sau fără să fie posesorul unui card de fidelitate al respectivei companii aeriene.
Mai mult, KLM a creat un precedent și a separat prețul bagajului de cel al biletului. Practic, începând cu 23 aprilie, pasagerii din clasa economic vor plăti 15 euro per bagaj de cală pentru destinațiile europene, excepție făcând pasagerii membri Flying Blue (programul de fidelitate al alianței Sky Team din care face parte și KLM) și clienții corporate. Explicația companiei: „Mulți pasageri călătoresc fără bagaje la cală pe cursele europene. În plus, doresc să aibă posibilitatea de a-și personaliza călătoria“. Rămâne valabilă gratuitatea pentru bagajul de mână, care însă trebuie să aibă o anumită greutate. Chiar și așa, restricțiile anumitor obiecte ce pot fi transportate în cabină (pile, cosmetice lichide etc.) forțează pasagerul să opteze și pentru un bagaj la cală.
Noua politică a KLM nu se aplică momentan companiei-soră Air France, dar reprezentanții industriei susțin că este doar o chestiune de timp până când taxarea bagajelor se va aplica pasagerilor tuturor companiilor aeriene.
Și totuși, cum s-a ajuns aici? Pe rutele europene, criza economică și-a pus amprenta pe veniturile companiilor aeriene, bilanțul giganților arătând pierderi la final de an financiar pe cursele continentale. Norocul operatorilor a fost rezultatul pozitiv și creșterile semnificative înregistrate pe cursele long courier. În tot acest timp, companiile low cost s-au dezvoltat, mizând, în mare măsură, pe acele „ancillary revenues“, adică veniturile din alte activități decât cele de bază. Mai pe românește, pe banii veniți din taxarea bagajelor, a check-in-ului în aeroport, a selectării locului în avion, plata mâncării la bord și altele. Spre exemplu, low cost-ul Easy Jet a înregistrat în anul financiar 2011 peste 890 de milioane de dolari din astfel de activități, iar competitorul său, Ryanair, peste 860 de milioane de dolari. Iar aceste venituri cresc de la an la an cu cel puțin 10%, reprezentând un procentaj semnificativ din totalul încasărilor. Prin urmare, o nișă bună de exploatat și de companiile tradiționale. Potrivit unor calcule Capital, aceste încasări sunt, în prezent, de câteva procente, dar au șanse ca într-un an-doi să depășească două cifre procentuale pe rutele europene.
Ce fac operatorii low cost
„Atacați“ pe segmentul-cheie de către transportatorii tradiționali, companiile low cost au făcut o altă mișcare. Un nou pas ce se poate transforma în inspirație pentru giganți precum Air France sau Lufthansa. Astfel, bagajele de mână care până de curând erau gratuite, în limita unei anumite greutăți, au devenit taxabile, pasagerii putând îmbarca, fără nicio taxă suplimentară doar o geantă de mână care să aibă loc sub scaun. Spre exemplu, noua politică de bagaje a Wizz Air prevede 10 euro pentru un bagaj de mână care încape în compartimentul de deasupra scaunelor și permite îmbarcarea cu o geantă de dimensiuni similiare unei unități centrale a unui calculator.
Competitorul Blue Air acceptă un bagaj de mână de zece kilograme, însă poșeta nu poate fi transportată pe umăr, prin urmare pasagerul, dacă nu vrea să plătească în plus, va trebui să o introducă în bagaj.

36,1 miliarde de dolari reprezintă veniturile adiacente în aviație, în 2012, potrivit Amadeus. Încasările sunt cu aproape 4 miliarde de dolari mai mari ca în 2011.