Titlurile de stat cu scadenţe extinse poartă randamente excepţional de scăzute şi pare nesustenabil că oamenii vor continua să împrumute statele la aceste costuri neatractive dacă inflaţia se va menţine în jurul ţintei de 2% a băncilor centrale, spune Robert J. Shiller, profesor la Yale University şi laureat al Premiului Nobel pentru economie în anul 2013. Într-un material publicat pe portalul Project Syndicate şi preluat de Zero Hedge, acesta încearcă un răspuns la întrebarea pe care o primeşte frecvent dacă o corecţie mai dramatică sau chiar o prăbuşire a bondurilor (care să aducă mai sus dobânzile) nu va avea un impact în deprecierea unor active dependente de finanţările pe termen lung, precum segmentul de equities şi imobilele rezidenţiale. Este o chestiune care în seminarii şi conferinţe se ridică logic având în vedere că în mod normal există contagiune între diverse clase de active cu maturităţi extinse.
Mai degrabă nu va fi un crah în piaţa de bonduri
Shiller, care şi-a câştigat notorietatea în pieţele financiare după ce a anticipat corect colapsul cotaţiilor din piaţa imobiliară americană din 2006-2008, aminteşte că preţurile bondurilor cu scadenţa pe 30 de ani au urcat foarte sus în ultimii ani. Randamentele emisiunilor Trezoreriei SUA cu această maturitate erau în ianuarie a.c. la 2,25%, cele ale Marii Britanii la 2,04%, iar cele japoneze abia oferă dobânzi de 0,87%.
Cu toate acestea, seriile de date din economia SUA arată că prăbuşiri ale pieţei bondurilor au fost rare, în general declinul acestora fiind mai degrabă unul atenuat. Dacă Rezerva Federală Americană nu va ridica agresiv dobânda-cheie pentru finanţările pe termen scurt, un colaps al titlurilor de trezorerie americane este puţin probabil.
Bursa şi imobiliarele îşi vor găsi propriile motive pentru a pica
Bursa şi piaţa imobiliară vor cunoaşte corecţii la un moment dat, însă mai probabil acestea nu va avea nicio legătură cu vreun crah al pieţei obligaţiunilor guvernamentale. Marile şocuri bursiere din 1907, 1929, 1973, 2000 şi 2007, dar şi prăbuşirile imobiliare din1979, 1989 şi 2006 nu s-au suprapus cu un recul al pieţei de bonduri, aminteşte Shiller.