Potrivit The Guardian, aceștia critică mentalitatea economică tradiţională și îndeamnă guvernele să dea drumul cheltuielilor pentru a resuscita economiile. Peter Diamond, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2010, spune că guvernele ar trebui să finanţeze proiecte ample de infrastructură deoarece costurile investiţiilor în drumuri, poduri şi universităţi pălesc în faţa efectelor cum ar fi reducerea şomajului şi a cheltuililor pentru securitate socială şi creşterea capacităţii de a produce bunuri cu valoare adăugată mare cu personal mai bine pregătit.
La rândul său, profesorul Christopher Sims, câştigător al Premiului Nobel pentru economie în 2011, a precizat că monetariştii au impresia greşită că în economia actuală majorarea datoriilor ar echivala cu majorarea masei monetare şi că de aceea ar putea determina accelerarea inflaţiei, potrivit aceleiași surse. El a subliniat că datoriile vin la pachet cu o dobândă, ceea ce demonstrează că banii nu sunt obţinuti gratis. Potrivit acestuia, băncile centrale au pompat bani în economii în ideea de a stimula împrumuturile bancare, de a-i face pe consumatori să cheltuiască şi de a aduce inflaţia la un nivel rezonabil. Practic, politica monetară neconvenţională, cunoscută sub numele de „quantitative easing“, a eşuat, iar cererea în rândul consumatorilor nu a crescut. În aceste condiții, impactul asupra inflaţiei este neglijabil.
În opinia lui Sims, „quantitative easing“ nu dă rezultate atunci când guvernele acompaniază achiziţiile de bonduri cu avertizări că datoriile va trebui contrabalansate fie prin diminuarea cheltuielilor, fie prin majorarea taxelor.
De asemenea, potrivit The Guardian, Vernon Smith, câştigător al Premiului Nobel în 2002, a prezentat o analiză a pieţei imobiliare americane, care demonstrează cum consumatorii evită să investească banii puşi la dispoziţie de băncile centrale, temându-se de creşteri ale taxelor în viitor. Astfel, ei preferă să achiziţioneze imobile.
