Un mare specialist american în strategiile competiţionale şi-a reunit într-o singură carte, demnă de citit cu creionul în månă, cele mai importante articole pe această temă. Michael Porter, autorul volumului „Despre concurenţă“ (Editura Meteor Press, 432 pag., 58 lei) este considerat cel mai important expert în domeniul concurenţei şi al strategiei. Michael Porter este Bishop William Lawrence Professor la Harvard Business School (instituţie care a înfiinţat Ã
Un mare specialist american în strategiile competiţionale şi-a reunit într-o singură carte, demnă de citit cu creionul în månă, cele mai importante articole pe această temă.
Michael Porter, autorul volumului „Despre concurenţă“ (Editura Meteor Press, 432 pag., 58 lei) este considerat cel mai important expert în domeniul concurenţei şi al strategiei. Michael Porter este Bishop William Lawrence Professor la Harvard Business School (instituţie care a înfiinţat împreună cu universitatea-mamă, Harvard, Institute for Strategy and Competitiveness, dedicat continuării cercetărilor lui Porter). La Harvard, Porter mai conduce un workshop bianual destinat special celor numiţi recent pe poziţii de CEO la mari companii ale lumii, unde se ajunge doar în urma unei invitaţii.
Aria de specialitate în care excelează Porter este strategia competiţională. „Despre concurenţă“, cartea de faţă cuprinde cele mai importante articole de specialitate publicate de profesorul american în acest domeniu. Un avertisment pentru cei care pot citi în engleză: o nouă ediţie a acestei cărţi, extinsă cu încă două secţiuni, va apărea în SUA în luna octombrie. Ediţia romånească o reproduce pe aceea americană din 1996.
Volumul este structurat în trei părţi: prima trasează conceptele fundamentale ale strategiei competitive aplicate de companii – atåt la nivelul unei singure industrii, cåt şi la acela al companiilor cu activităţi diverse, de tipul holdingurilor. A doua parte se referă la unul dintre subdomeniile în care Porter a elaborat noi concepte şi tehnici de analiză – şi anume ceea ce el numeşte „competitivitatea amplasamentelor“ (adică a statelor, a regiunilor şi a oraşelor). În fine, ultima parte, „Soluţii competitive la problemele societăţii“, aşează într-un cadru de analiză la prima vedere impropriu (studiul mecanismelor şi strategiilor concurenţiale) diferite probleme de natură socială, precum mediul, inegalitatea de venituri din centrele urbane sau sistemul de sănătate. În noua ediţie americană a cărţii a mai fost adăugată o secţiune despre „Strategie, filantropie şi responsabilitate socială corporativă“, în care autorul demonstrează că preocupările de natură socială ale companiilor ar trebui să ţină mai curånd de strategia lor de business, decåt pur şi simplu de agenda conducerii sau a acţionarilor. În sfårşit, această ultimă ediţie mai include o altă secţiune nouă, „Strategie şi leadership“, care cuprinde un singur articol – e drept, unul dintre cele care au făcut carieră internaţională: „Şapte surprize pentru noii CEO“, în care Porter examinează relaţia dintre rolul managerilor de top şi strategia de afaceri a firmei, cu accent pe cazul companiilor foarte mari.
«Competitivitatea unei naţiuni depinde de capacitatea industriei sale de a inova şi de a se dezvolta.»
«Politicile guvernamentale încununate de succes sunt cele care creează un mediu în care companiile pot dobåndi un avantaj competitiv, nu cele care implică statul în mod nemijlocit.»
Michael Porter (n. 1947)
Este Bishop William Lawrence Professor la Harvard Business School, a publicat pånă în prezent 17 cărţi şi peste 125 de articole, în special în domeniul concurenţei. Profesorul conduce board-ul care elaborează „Global Competitiveness Report“, un clasament anual al competitivităţii şi perspectivelor de creştere în care sunt analizate peste 120 de ţări, raportul fiind publicat sub egida Forumului Economic Mondial.
Noi aparitii
În ciuda reputaţiei sale, aproape de neegalat în mediile academice din Occident, eseistul, traducătorul şi filologul american George Steiner este aproape necunoscut la noi, deşi, cu mai bine de două decenii în urmă, în Romånia a fost tradusă una dintre cărţile sale cele mai influente, „După Babel“, considerată drept una dintre referinţele obligatorii în domeniul studiului traducerii literare (şi, mai recent, la Humanitas a apărut un alt volum celebru al lui, „Moartea tragediei“). „Errata“, o carte doar în aparenţă autobiografică, are mai puţin material memorialistic decåt s-ar putea crede la prima vedere. „Errata“ cuprinde de fapt o serie de mici eseuri literare şi filozofice cu pretext autobiografic, în care se reflectă doar indirect traseul vieţii autorului. Steiner, fost profesor de literatură engleză şi comparată la Universitatea din Geneva, este un personaj absolut fascinant, iar scrierile sale, oricåt de academice, se citesc realmente cu plăcere.
Primele două titluri din proaspăt anunţata integrală Vladimir Nabokov a Editurii Polirom sunt două reeditări îndelung aşteptate, una a superbei sale cărţi memorialistice, „Vorbeşte, memorie“, şi cealaltă a unuia dintre cele mai dificile şi mai frumoase romane ale lui, „Ada sau ardoarea“. Nabokov, considerat în SUA (şi nu numai) drept unul dintre cei mai mari romancieri americani ai secolului XX, relatează aici strania poveste de dragoste dintre doi fraţi, Van şi Ada, petrecută într-o lume alternativă, Antiterra, pe parcursul unui secol. Încercaţi să vă imaginaţi că tema cărţii e împrumutată de la Proust, construcţia de la Joyce, stilistica vine de Henry James şi veţi avea o imagine aproximativă a cărţii. Nu e chiar o lectură uşoară, dar cărţile mari nu sunt aproape niciodată aşa.
Umberto Eco aproape că nu mai are nevoie de prezentare; este probabil intelectualul public numărul 1 din Europa, mai cunoscut decåt filozoful german Jürgen Habermas şi cu siguranţă mai bogat decåt majoritatea zdrobitoare a colegilor lui de breaslă. „Apocaliptici şi integraţi“ este o culegere de articole scrise în anii ‘60 despre cultura aşa-zis „populară“ şi comuncaţiile de masă. Ca întotdeauna, acestea sunt texte inteligente, scrise cu mult umor, deşi nu întotdeauna accesibile oricui (Eco are prostul obicei de a nu traduce citatele din latină, de exemplu).
