Lecţiile crizei ocolesc învăţământul particular

În timp ce facultăţile private traversează cel mai greu an din ultimul deceniu, sistemul preuniversitar particular merge, pe alocuri, mai bine decât înainte de începutul crizei. Drept dovadă, la grădiniţa şi şcoala Little London sunt înscrişi, anul acesta, 220 de copii, cu 70 mai mult decât la începutul anului şcolar trecut. Alt exemplu: la cele două şcoli şi cele două grădiniţe care intră sub umbrela fundaţiei Genesis vor învăţa, începând de anul acesta, 325 de co

În timp ce facultăţile private traversează cel mai greu an din ultimul deceniu, sistemul preuniversitar particular merge, pe alocuri, mai bine decât înainte de începutul crizei.

Drept dovadă, la grădiniţa şi şcoala Little London sunt înscrişi, anul acesta, 220 de copii, cu 70 mai mult decât la începutul anului şcolar trecut. Alt exemplu: la cele două şcoli şi cele două grădiniţe care intră sub umbrela fundaţiei Genesis vor învăţa, începând de anul acesta, 325 de copii, cifră asemănătoare cu cea înregistrată în 2009, dar de peste două ori mai mare decât numărul de înscrişi din 2007. „Când s-a deschis grădiniţa, acum zece ani, am pornit cu doi copii“, îşi aminteşte directoarea fundaţi­ei, Mihaela Drăguş.

Între timp, lucrurile au evoluat fabulos în acest domeniu. Cele mai multe şcoli şi grădiniţe private au, în momentul de faţă, propria programă şi metode personalizate de predare, care, aparent, îi conving pe părinţi să investească sume consistente în educaţia copiilor. Diferenţele faţă de sistemul public sunt ca de la cer la pământ: maximum 15 copii în fiecare clasă, activităţi extracurriculare zilnice (de la vizite la muzee şi cursuri de arte la excursii în ţară) sau teste de orientare, care indică profilul fiecărui elev.

„Nu ne dorim încurajarea competiţiei de niciun fel, motiv pentru care nu acordăm, de exemplu, premii. Firesc, unii copii au aplecare spre arte, alţii spre ştiinţe. Noi, de pildă, suntem specializaţi pe ştiinţe, sport şi limbi străine. Ne-am găsit, la un moment dat, în situaţia de a redirecţiona un copil la altă şcoală: era vorba de un elev foarte talentat la arte plastice şi am vorbit cu cei de la liceul Tonitza să-l accepte, acela fiind un mediu mult mai propice pentru el“, dă Mihaela Drăguş un exemplu a ceea ce presupune învăţământul vocaţional, practicat de cele mai multe instituţii de învăţământ particulare din România. Mai mult, spune ea, „la începutul cursurilor, în fiecare zi de luni, se începe cu „ora de încredere“, menită să-i încurajeze pe  copii în vederea săptămânii care urmează“.

Şcoli britanice, americane şi libaneze

În rândul instituţiilor particulare de învă­ţământ, cel mai bine reprezentat segment este, de departe, cel al grădiniţelor. În România, sunt autorizate nu mai puţin de 412 de grădiniţe. Pentru comparaţie, ciclul primar este reprezentat de doar 47 de instituţii, iar cel gimnazial – de 21. De asemenea, există şapte instituţii de învăţământ corespunzătoare altor sisteme educaţionale: trei se ghidează după sistemul britanic (International British School of Bucharest, The International School of Bucharest, The British School of Bucharest), alte trei, după sistemul libanez (Lebanese Modern Progression School, International Lebanese School şi Bucharest Beirut International School) şi una după cel american (The American International School of Bucharest).