E foarte probabil ca democrații americani să ajungă să controleze și Congresul și Casa Albă pentru prima oară în ultimul deceniu. Importanța alegerilor de marți din Georgia pentru Senat e ilustrată de faptul că acesta este abia al doilea aspect al lor de relevanță istorică.
Fost stat segregaționist și membru fondator al Confederației [inițiativa secesionistă care a provocat războiul civil american – n.trad.], Georgia și-a ales acum primul senator negru și, dacă voturile rămase de numărat vor fi pe potriva așteptărilor, își va alege și primul senator evreu. Clișeul răsuflat despre Noul Sud n-a părut niciodată mai valid. După un an de lupte rasiale, rezultatele nu sunt cu nimic mai puțin semnificative nici pentru întreaga Americă.
Raphael Warnock și – dacă se va confirma [la momentul traducerii Ossoff își proclamase deja victoria, înainte de încheierea numărătorii – n.trad.] – Jon Ossoff nu vor face decât să-i aducă pe democrați la egalitate cu republicanii în Senat. Doar cu votul decisiv al vice-președintei alese Kamala Harris se poate aștepta acum Joe Biden să treacă prin Congres măcar o parte din reformele planificate de el. Biden va trebui să acorde prioritate măsurilor anti-pandemie și împotriva efectelor ei economice după ce va fi învestit președinte luna aceasta. Controlul simultan al executivului și legislativului a tins mereu să fie efemer, cel puțin pentru democrați, încă din anii ’60.
A te descurca cu un avantaj fragil e totuși o problemă plăcută
Pentru republicani, rezultatul acestor alegeri este fără îndoială jalnic. Georgia a fost statul „lor” vreme de o generație. Șicanele anti-democratice ale președintelui Donald Trump nu-i vor răsturna înfrângerea în fața lui Biden. Dar par un lucru suficient de sinistru în sine pentru a-i împinge în direcția opusă pe alegătorii indeciși. Gabriel Sterling, un republican de seamă din Georgia, a pus rezultatul electoral din statul său pe seama „acțiunilor de după 3 noiembrie” ale lui Trump. Printre ele se numără acțiuni în justiție fără temei în mai multe state, un apel telefonic abuziv dat unui oficial din Georgia și marșul asupra Washingtonului programat miercuri. Oricât de dificil ar fi să discerni între cauză și efect, această necontenită campanie pentru oprirea unui „furt” inexistent nu a reușit să mobilizeze suficienți republicani, cel puțin nu la scrutinul de marți.
Ideal ar fi ca Partidul Republican să renunțe din principiu la comportamente precum al președintelui. Dar, cu excepții onorabile, e un partid a cărui revelație morală pare a întârzia o veșnicie. Kelly Loeffler, cea care a pierdut în favoarea dlui Warnock, se număra printre senatorii care intenționau să conteste miercuri certificarea victoriei dlui Biden. Asemenea jocuri nesăbuite nu vor reprezenta nici o pierdere pentru distinsul legislativ.
Fisurile din Centura Însorită
Așadar, cum pledoariile morale au eșuat, rămâne acum să se facă apel la interesul propriu al republicanilor. Dincolo de faptul că a fost o competiție între anumiți politicieni, alegerile parțiale din Georgia constituie și prima reacție publică palpabilă la comportamentul lui Trump după înfrângerea sa. Rezultatele nu prea indică vreun apetit pentru continuarea lui. Președintele pare că-și lasă partidul cu mai puțină putere instituțională decât avea înainte de învestirea lui.
Mai adăugăm și victoria lui Biden în Arizona și deja sunt evidente fisurile din Centura Însorită [statele sudice – n.trad.] care este, sau mai degrabă era, un bastion conservator. Georgia confirmă ceea ce au lăsat de înțeles alegerile prezidențiale și anterioarele alegeri parlamentare: oricât de mult își poate incita actualul președinte baza electorală, ea nu constituie o proporție atât de mare a electoratului.
Presupunând că Ossoff va câștiga, Biden va putea controla guvernul federal. Cu siguranță se poate aștepta să-și vadă confirmate cele mai multe numiri în funcții executive. Orizonturile președintelui ales s-au extins peste noapte, iar opozanții lui nu se pot învinovăți decât pe ei înșiși. Georgia le dă o lecție republicanilor – numai de-ar fi și ei receptivi.
