Ştiu că, uneori, sinceritatea poate fi dăunătoare, însă, când vine vorba de campaniile de responsabilitate socială corporatistă (CSR), aceasta este esenţială. Mi se pare surprinzător cât de repede a prins CSR-ul în România şi cât de dornică este toată lumea de acest tip de acţiuni. Îi sfătuiesc pe toţi cei care vor să se implice să încerce să înţeleagă exact ce înseamnă conceptul. Cei care cred că înseamnă doar acte de caritate ar trebui să se document
Ştiu că, uneori, sinceritatea poate fi dăunătoare, însă, când vine vorba de campaniile de responsabilitate socială corporatistă (CSR), aceasta este esenţială. Mi se pare surprinzător cât de repede a prins CSR-ul în România şi cât de dornică este toată lumea de acest tip de acţiuni.
Îi sfătuiesc pe toţi cei care vor să se implice să încerce să înţeleagă exact ce înseamnă conceptul. Cei care cred că înseamnă doar acte de caritate ar trebui să se documenteze mai mult, în special asupra înţelesului cuvântului „responsabilitate“. Piaţa românească de afaceri este într-o continuă dezvoltare, şi tot mai mulţi manageri devin din ce în ce mai conştienţi de impactul CSR. Ei au înţeles că acesta înseamnă mai mult decât simpla renovare a unui teren de joacă pentru copii. A investi într-o comunitate nu este un gest atât de altruist pentru că, până la urmă, investeşti în propria afacere.
Am avut plăcerea de a cunoaşte mulţi oameni ale căror eforturi, a căror energie şi ai căror bani au avut un impact mare asupra persoanelor neprivilegiate din comunitate. Ceea ce face ca ajutorul lor să fie şi mai impresionant e că au făcut acest lucru fără prea mult zgomot, fără PR. Aceştia sunt eroii neelogiaţi ai CSR-ului. Ei adoptă o atitudine modestă, nu le pasă de mass-media, ci doar de faptul că au reuşit sa ajute.
Programul Leslie Hawke, de exemplu, se concentrează asupra plasării copiilor din comunitatea rromă în şcoli, un lucru foarte dificil, ţinând cont de barierele impuse de societate. Leslie Hawke nu apare la TV alături de celebrul ei fiu şi nu are poze în revistele mondene. Pe de altă parte, a fost interesant să constat că femeile care au avut un punctaj mic la capitolul „responsabilitate socială“ în „Top 100 femei de succes“ s-au concentrat mai mult asupra implicării lor în comunitate. Multe dintre ele au organizat adevărate cruciade de CSR, de la care nu au lipsit fotografii sau redactorii-şefi. Poate că e nedrept să cataloghez toate aceste eforturi ca fiind autopromovare, însă eu continui să cred că, pentru mulţi, PR-ul şi CSR-ul merg mână în mână. De ce să nu se recunoască meritele unei companii sau persoane care contribuie la comunitate? Până la urmă, intenţia contează.
Aş vrea să felicit toate persoanele fizice sau juridice care au inclus CSR-ul în viaţa şi munca lor. Au înţeles că întreaga lor contribuţie la comunitate nu înseamnă doar acte de caritate, ci şi crearea unui anumit mediu, care va îmbunătăţi atât viaţa lor, cât şi pe a oamenilor din comunitate.
Radu Florescu este CEO Saatchi & Saatchi