Era cam delicată, dar se mișca. Zbura cu bucle largi, cu proiecte de reformă fiscală rupte din cărțile de povești cu zâne, dar mai apoi „discutate și uitate”, cum plastic s-a exprimat poetul însuși. În afară de vorba multă de la televizor, nimic grav nu s-a întâmplat cu adevărat. Dar, după lansarea rachetei nucleare cu rază lungă de acțiune numită „split TVA”, condițiile de zbor ale antreprenorilor prezenți pe piața românească încep să se asemene cu cele dintr-o zonă cu turbulențe.
Să ne înțelegem, nu creșterea de salarii și de pensii este cea mai gravă mișcare a Puterii, în ciuda faptului că aceasta reprezintă șocul care va duce la cutremure iminente. Era nevoie de această creștere, fie și numai pentru faptul că țintim anumite criterii de convergență cu celelalte state ale Uniunii Europene. Mai pe românește spus, condițiile de muncă și viață de la noi trebuie să se alinieze, treptat, cu cele din economiile mai dezvoltate. Problemele derivă din viteza cu care s-au efectuat aceste măriri și din lipsa oricăror pregătiri reale pentru gestionarea acestora. E foarte bine că au fost mărite salariile lucrătorilor de la stat, dar este foarte rău ca totul s-a întâmplat fără nicio minimală corelare cu eficiența și profesionalismul. Momentul măririi de salarii putea fi foarte ușor asociat cu o curățenie la nivelul tuturor structurilor administrative. Astfel, puteam să scăpăm de zecile, poate chiar sutele de mii de „angajați-fantomă”, de timpul celor care fac obiectul procesului în care este judecat Liviu Dragnea. Există prea mulți oameni care nu fac nimic în afară de a-și încasa banii de la stat la sfârșit de lună, după cum există și mai mulți care sunt angajați te-miri-unde dar, în realitate, prestează numai și numai pentru partidul aflat la guvernare, care găsește astfel modalitatea de a-și răsplăti colaboratorii loiali. „Mai puțini, mai profesioniști și mai bine plătiți” ar fi trebuit să fie mottoul oricărui guvern responsabil. Dar nu este cazul cu ce avem astăzi la Palatul Victoria.
Climatul social pe care l-au provocat actualii guvernanți este cu totul dezastruos. O prăpastie imensă a fost săpată între două tabere între care ar fi fost înțelept să existe solidaritate. Pe de o parte sunt angajații la stat, cei care au primit odată cu mărirea de salariu o anexă la fișa postului pe este scris – cu cerneală invizibilă – un paragraf cu două alineate: (1) „Partidul e sfânt!” și (2) „Ciocul mic și joc de glezne!” De cealaltă parte îi găsim pe cei din privat, cu ale lor plictisitoare „KPIs”, „Targets”, „360 degrees evaluations” și alte asemenea practici pe care premierul Tudose le-ar putea contopi într-un singur cuvânt: „fleacuri”. Din orice categorie ați face parte, însă, e bine să vă legați strâns centurile de siguranță. Avionul în care zburăm cu toții e ciuruit!
