A fost promulgată legea care vizează definirea noţiunii de „înstrăinare părintească”
Preşedintele României, Klaus Iohannis, a semnat în legea pentru revizuirea şi completarea Legii nr. 272/2004 referitoare la protecţia şi promovarea drepturilor copilului, concentrându-se pe definirea conceptului de înstrăinare părintească şi stabilirea procedurilor pentru identificarea acesteia.
Scopul principal al acestei legi este aducerea de modificări şi completări la prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Iniţiativa legislativă se concentrează pe clarificarea noţiunii de înstrăinare părintească, precum şi pe stabilirea metodologiilor pentru identificarea ei şi consecinţele juridice ale constatării existenţei acesteia, cu scopul de a lua măsuri în contextul creşterii numărului de litigii judiciare între părinţi privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti.
Ce este înstrăinarea părintească?
Înstrăinarea părintească este definită ca o formă de abuz psihologic prin care unul dintre părinţi sau alte persoane enumerate în literele c) şi d), intenţionat sau cu bună ştiinţă, creează, acceptă sau utilizează situaţii în care copilul începe să manifeste reticenţă sau ostilitate nejustificată sau disproporţionată faţă de unul dintre părinţi.
Nicio persoană nu poate împiedica relaţiile personale ale unui copil cu bunicii, fraţii, surorile sau alte persoane cu care a avut o legătură familială, cu excepţia cazurilor în care instanţa decide că există motive serioase care pun în pericol dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
În situaţia în care există divergenţe între părinţi cu privire la modul în care să se desfăşoare contactele personale ale copilului, instanţa va stabili un program pe baza vârstei copilului, a nevoilor sale de îngrijire şi educaţie, a intensităţii legăturii afective cu părintele la care nu locuieşte, comportamentului acestuia, existenţei unui caz de înstrăinare părintească şi a altor aspecte relevante în fiecare caz în parte.
În situaţia în care unul dintre părinţi împiedică sau afectează negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin încălcarea programului stabilit de instanţă sau convenit cu celălalt părinte, sau refuză să respecte măsurile dispuse, serviciul public de asistenţă socială și, dacă este cazul, direcţiile generale de asistenţă socială și protecţia copilului din fiecare sector al municipiului București, la cererea oricăruia dintre părinţi, pot dispune monitorizarea relaţiilor personale ale copilului pe o perioadă de până la 6 luni.
Această monitorizare poate fi însoţită de o cerere adresată instanţei de tutelă pentru a suplini acordul părintelui care se opune sau, după caz, pentru modificarea măsurilor referitoare la copil.
