În data de 14 august, Ministerul Educației a lansat spre dezbatere publică un proiect de Hotărâre de Guvern care propune modificarea și completarea Metodologiei privind prevenirea și combaterea hărțuirii pe criteriul de sex și a hărțuirii morale la locul de muncă, aprobată prin HG nr. 970/2023.

Principalele modificări propuse vizează extinderea aplicabilității acestei metodologii în domeniul educațional, acoperind atât învățământul universitar, cât și cel preuniversitar. Proiectul își propune implementarea unor măsuri pentru prevenirea, consilierea și sancționarea hărțuirii sexuale în mediul educațional și încurajarea relațiilor bazate pe respect și demnitate reciprocă între profesori și elevi/studenți.

Modificări în Metodologia privind prevenirea și combaterea hărțuirii

Potrivit The Legal Badger, modificările includ:

  • Extinderea scopului reglementării: Se dorește completarea scopului inițial al metodologiei pentru a include instituțiile de învățământ superior și preuniversitar.
  • Introducerea de noi măsuri: Se propun măsuri suplimentare la nivelul sistemului național de educație pentru prevenirea și combaterea hărțuirii.
  • Adaptarea procedurilor: Procedurile de sesizare și soluționare a cazurilor de hărțuire vor fi adaptate pentru a răspunde mai bine nevoilor din mediul educațional.
  • Obligația de raportare: Instituțiile de învățământ vor avea obligația de a elabora rapoarte anuale privind implementarea metodologiei.

Aceste schimbări sunt menite să asigure un cadru mai eficient pentru protejarea integrității psihice și fizice a persoanelor în mediul educațional, conform prevederilor Legii învățământului superior nr. 199/2023 și ale Codului-cadru de etică și deontologie universitară.

Articolele vizate de modificări

Proiectul de hotărâre vizează modificarea Anexei I la HG nr. 970/2023, în special articolele 1, 2, 4 și 5, pentru a extinde aplicabilitatea metodologiei la instituțiile de învățământ superior și unitățile de învățământ preuniversitar. Articolul 1 se referă la obligația instituțiilor de a implementa metodologia cu scopul asigurării egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul muncii și educației.

Pentru articolul 6, se propune o reformulare destinată să includă măsuri specifice în domeniul educației. Astfel, se vor introduce „modalități de analiză, gestionare și soluționare a sesizărilor privind cazurile de hărțuire în spațiul școlar sau în mediul universitar”.

La articolul 7, se adaugă un nou alineat (21) care permite victimelor să depună „o sesizare scrisă fără semnătură olografă și, chiar dacă nu conține numele, prenumele sau datele de contact ale victimei, aceasta va fi examinată și soluționată în măsura în care oferă indicii referitoare la faptele de hărțuire pe criteriul de sex sau hărțuire morală.” Astfel, se va permite depunerea sesizărilor anonime, cu condiția ca acestea să conțină informații relevante despre faptele de hărțuire.

Articolul 8 alineatul (2) va fi modificat pentru a include instituțiile de învățământ în obligația de a elabora un raport anual privind implementarea metodologiei, care va fi transmis către Autoritatea Națională pentru Egalitatea de Șanse (ANES).

Hărțuirea în Codul Penal

Art. 208 din Codul Penal incriminează infracțiunea de hărțuire:

„(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă”.

Așadar, alineatul (1) al articolului respectiv definește infracțiunea ca fiind acțiunea repetată de a urmări sau supraveghea o persoană sau locurile frecventate de aceasta, provocându-i o stare de temere. De asemenea, alineatul stabilește pedeapsa aplicabilă, care poate fi închisoare de la 3 la 6 luni sau amendă.

În schimb, alin. (2) prevede o altă variantă de comitere a infracțiunii, prin „efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane.”, sancționată cu închisoare de la o lună la 3 luni sau amendă.

Legiuitorul a stabilit, conform alineatului (3), că acțiunea penală poate fi demarată doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Comportamentele care nu sunt reglementate de Codul Penal

Este esențial de menționat că nu toate formele de hărțuire sunt reglementate de articolul 208 din Codul Penal. Alte prevederi legale abordează comportamente similare, cum ar fi articolul 223 din Codul penal, care se referă la hărțuirea sexuală, și articolul 2 alineatul (5) din Ordonanța de Urgență nr. 137/2000, care sancționează anumite forme de hărțuire contravențională.

În mod specific, Codul penal român incriminează hărțuirea sexuală în context profesional sau în situații similare prin articolul 223, atunci când victima este supusă umilinței sau intimidării:

„Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.

Această infracțiune se investighează doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate și este pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 luni sau cu amendă.

Legiuitorul a stabilit că reglementările menționate se aplică și în cazurile în care un funcționar public utilizează abuziv statutul său ierarhic superior pentru a obține avantaje de natură sexuală.

Astfel, infracțiunea nu depinde de raportul de subordonare între autor și victimă. Dispozițiile legale se aplică indiferent de natura relației dintre părți, fie că victima se află într-o poziție de subordonare directă, de egalitate sau chiar de superioritate ierarhică față de autor.

Cum sunt sancționați funcționarii publici

În plus, articolul 299 din Codul penal sancționează abuzul funcției de către funcționarii publici în scopuri sexuale

„Fapta funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu […]”.

Funcționarii publici care solicită sau acceptă favoruri sexuale în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, sau care exploatează poziția ierarhică superioară pentru a obține astfel de avantaje, riscă pedeapsa cu închisoarea și pierderea dreptului de a ocupa funcții oficiale, conform alineatului (1) al articolului 299 din Codul penal.

În plus, conform alineatului (2) al aceluiași articol, „Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta”.

Ce se întâmplă în cazul cadrelor didactice?

În cazul în care cadrele didactice din învățământul preuniversitar sau universitar comit infracțiuni împotriva unui elev sau student, limitele de pedeapsă sunt majorate cu o treime.

Astfel, relația de autoritate sau superioritate menționată la alineatul (2) nu se aplică exclusiv în contextul profesional, cum ar fi raportul dintre un director și subalternii săi. Această relație de superioritate sau autoritate poate fi recunoscută și în situații în care persoana vătămată nu este angajată într-o instituție publică, de exemplu, în raportul dintre un cadru didactic și un elev.