În cazul unui divorț, drepturile locative se transformă într-o preocupare majoră pentru foștii soți. În astfel de situații, instanțele judecătorești trebuie să decidă cine va păstra apartamentul închiriat și în ce condiții.
Divorțul este un proces complex și adesea dificil, care afectează nu doar relația dintre foștii parteneri, ci și aspectele practice ale vieții cotidiene, cum ar fi locuința. Atunci când un cuplu căsătorit locuiește într-un apartament închiriat, întrebarea privind cine va păstra locuința devine esențială în cadrul procedurii de divorț.
Drepturile locative ale ambelor părți sunt reglementate de lege, iar instanțele de judecată au responsabilitatea de a decide în mod echitabil, luând în considerare nu doar interesele celor doi soți, ci și binele copiilor minori, dacă este cazul.
Drepturile locative ale soților la divorț
Atunci când un cuplu căsătorit locuiește într-o locuință închiriată, legea stipulează că ambii soți beneficiază de drepturi locative egale.
Acest principiu se aplică chiar și în condițiile în care doar unul dintre soți figurează ca semnatar al contractului de închiriere. Această egalitate este esențială pentru a asigura stabilitatea locativă a ambelor părți în cazul unei separări.
Situația locativă în aceste situații
Când un cuplu divorțează și împărțirea locuinței nu este o opțiune viabilă, instanța poate decide să acorde dreptul de a locui în casa închiriată unuia dintre soți. Acest proces implică luarea în considerare a mai multor factori, cum ar fi interesul copiilor, culpa în desfacerea căsătoriei și posibilitățile locative ale fiecărui soț.
Conform art. 324 alin. (1) din Codul Civil: „La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinţei de către ambii soţi şi aceştia nu se înţeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soţi, ţinând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei şi de posibilităţile locative proprii ale foştilor soţi”.
Această reglementare subliniază complexitatea procesului și responsabilitatea instanței de a evalua toate circumstanțele.
Criteriile de decizie ale instanței
Instanța are obligația de a lua în considerare criterii specifice în procesul de atribuire a contractului de închiriere. În primul rând, interesul superior al copiilor minori este esențial.
Instanța va căuta să asigure un mediu stabil și continuu pentru copii, aspect crucial în deciziile privind locuința.
Un alt criteriu important este culpa în desfacerea căsătoriei. Deși acesta poate influența decizia instanței, recent, instanțele au început să trateze acest aspect cu prudență. Nu se dorește penalizarea excesivă a părții considerate vinovată de divorț. Astfel, instanța analizează această culpă fără a face judecăți dure.
De asemenea, posibilitățile locative proprii ale foștilor soți sunt evaluate pentru a determina capacitatea fiecărei părți de a-și găsi o altă locuință. Această evaluare este esențială, deoarece poate influența stabilitatea post-divorț.
Procedura de atribuire
În ceea ce privește procedura de atribuire, instanța va analiza inițial dacă ambii soți pot continua să locuiască în apartament sau dacă o divizare a spațiului este realizabilă. Dacă foștii parteneri ajung la un acord privind atribuirea beneficiului contractului, instanța va respecta acest acord, cu condiția ca acesta să nu contravină intereselor copiilor, explică cei de la Legal Badger.
Dacă nu există un astfel de acord, instanța va aplica criteriile legale menționate anterior. Soțul căruia i se va atribui beneficiul contractului de închiriere poate fi obligat să plătească celuilalt soț o indemnizație pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o altă locuință. Totuși, acest lucru nu se aplică în cazul în care divorțul a fost pronunțat din culpa exclusivă a soțului care ar urma să primească indemnizația.
Efectele hotărârii instanței
Hotărârea de atribuire a beneficiului contractului de închiriere produce efecte față de locator de la data când aceasta devine definitivă. În plus, aceste prevederi se aplică și în situațiile în care imobilul este proprietatea comună a soților. Efectele atribuirii se mențin până la finalizarea procedurii de partaj, asigurând astfel o tranziție cât mai lină pentru toate părțile implicate.
Această reglementare clarifică modul în care se desfășoară procesul de atribuire a apartamentelor închiriate în urma divorțului, punând accent pe drepturile și interesele tuturor celor implicați, în special ale copiilor minori.